Atelierele CFR Nicolina din Iași au reparat în 100 de ani peste 50.000 de locomotive cu aburi - inima feroviară a Moldovei a supraviețuit la 2 războaie mondiale, dar a căzut în falimentul anului 2008.
Povestea începe cu unirea feroviară a țării. 1869 - se inaugurează prima cale ferată din România modernă, București-Giurgiu. 1872 - se construiește București-Predeal. 1879 - calea ferată ajunge la Iași prin linia Pașcani-Iași. Pentru prima dată, capitala Moldovei e legată de București prin tren. Trafic intens între cele două centre. Necesitatea unor ateliere proprii de reparații se face simțită rapid.
1892. Iașul primește răsplata. Statul român decide construirea unei mari unități de reparații pentru locomotive și vagoane. Locul ales - cartierul Frumoasa, în sudul orașului. Numele inițial - "Atelierele CFR Frumoasa". Mai târziu - "Atelierele CFR Nicolina", de la cartierul Nicolina unde se mută. Investiție masivă. Tehnologie franceză și germană. Specialiști aduși din Occident pentru a forma muncitorii români.
Specializarea inițială. Reparații de locomotive cu abur. Reparații vagoane de marfă. Atelier mecanic. Forjă. Turnătorie. Vopsitorie. Sută de muncitori la început. Cresc rapid - 500 până la 1900, 1.500 până la Primul Război Mondial. Devine cel mai mare angajator industrial al Iașilor. Salariile - duble față de mediul agricol. Atrage tineri din toate satele Moldovei spre orașul universitar.
1907-1912. Castelul de apă. În curtea atelierelor se construiește un castel de apă spectacular - cărămidă roșie, modelată în cuptoarele fabricii din Ciurea. Două rezervoare de apă - 25 metri cubi și 100 metri cubi. Aprovizionare proprie pentru locomotivele cu abur care erau testate pe șine speciale în atelier. Castelul rămâne și astăzi - monument istoric, vizibil în Iași.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna pentru un țăran moldovean din 1900 să fie angajat la Atelierele Nicolina - intrai într-o lume nouă, învățai să citești și să scrii la cursurile de adulți, primeai uniformă de muncitor, învățai meserie tehnică, deveneai parte dintr-o lume modernă pe care părinții tăi nu și-o imaginaseră.
1912. Extindere majoră. Unitatea adaugă la obiectul de activitate construirea de material rulant tip boghiuri CF. Devine "Atelierele CFR Nicolina Iași". Fabrică boghiuri pentru vagoanele de pasageri și marfă. Prima companie din România care produce boghiuri integral. Înlocuiește importurile din Germania și Austria. Stație tehnică completă - reparații + producție.
15 august 1916. Primul Război Mondial. România intră în război. Mobilizarea generală. Personalul CFR este mobilizat pe loc. Atelierele Nicolina devin strategic vitale. Aprovizionează armata cu material de război - vagoane cu muniție, locomotive pentru transportul trupelor. Stație de reparații pentru convoiurile militare.
Decembrie 1916 - prăbușirea fronturilor. Germanii ocupă Bucureștii. Guvernul român, regele Ferdinand și familia regală se refugiază la Iași - capitala temporară a României libere. Atelierele Nicolina devin centrul industrial al "României de Refugiu". Toată Moldova rămâne liberă. 8 milioane de români refugiați aici. Iașul - inima rezistenței.
Muncă pentru artilerie. La Atelierele Nicolina, muncitorii fabricii Wolff din București (evacuată) încep să construiască afeturi (suporturi) pentru bateriile de artilerie de 150 mm și 210 mm. Tehnologie complexă. Tunuri grele pentru fronturile de la Mărășești, Mărăști, Oituz. Munca de aici contribuie direct la victoriile din vara 1917 care salvează Moldova de ocupația germană.
1918-1921. După Marea Unire. Reorganizare națională. România capătă Transilvania, Basarabia, Bucovina. Sistemul feroviar se unifică - Atelierele CFR Iași devin parte din rețeaua națională extinsă. 1921 - se profilează și pe reparații de vagoane de marfă. Anii '20-'30 - apogeul interbelic. 3.000-4.000 de muncitori. Producție continuă.
Te-ai întrebat vreodată cum era să fii muncitor la Atelierele Nicolina în 1925, să muncești 10 ore pe zi în zgomotul ciocanelor și al strungurilor, să respiri mirosul cărbunelui care ardea pentru forje, să te întorci acasă în cartierul muncitoresc Frumoasa unde toți vecinii erau colegii tăi de la fabrică - era o lume închegată, cu propriile tradiții și reguli.
1940. Al Doilea Război Mondial. România intră în război cu Germania. Ministerul Conducerii și al Statului Major Economic preia controlul. Toată activitatea Atelierelor Nicolina devine subordonată intereselor militare. Producție pentru frontul de est - vagoane de transport trupe, vagoane spital, vagoane pentru muniție. Specializare în reparații rapide - locomotive avariate de bombardamentele aliate.
Primăvara 1944. Frontul se apropie. Decizia evacuării. Bunurile, utilajele, echipamentele Atelierelor Nicolina sunt evacuate în Banat (Timișoara) și Muntenia. Operațiune de salvare a infrastructurii naționale. Trenuri întregi cu utilaje pleacă din Iași. Specialiști români îi însoțesc. Iașul rămâne practic fără industrie. Bombardamentele sovietice afectează zona.
1945. Reîntoarcerea. După 23 august 1944, România schimbă tabăra. Sovieticii ocupă Moldova. Atelierele Nicolina revin treptat de la Timișoara. Distrugerile - majore. Refacerea durează 2-3 ani. Naționalizarea 1948 trece definitiv proprietatea de la stat la "stat" - dar acum sub control comunist. Începe perioada socialistă a fabricii.
1956-1967. Reconvertirea. Comuniștii decid reprofilarea. Locomotivele cu abur sunt deja învechite - se trec la diesel-electrice produse la Electroputere Craiova. Atelierele Nicolina nu mai au cerere pentru reparații vechi. Reorientare totală - producția de utilaje pentru construcții și lucrări de drumuri. Numele se schimbă oficial: "Uzina Mecanică Nicolina Iași".
Aprilie 1968. Schimbare strategică. După "Primăvara de la Praga" (invadarea Cehoslovaciei de Pactul de la Varșovia), România adoptă o doctrină națională de apărare proprie. Necesitate - industrie autonomă de armament. Consiliul de Apărare al țării primește raport pentru fabricarea tancurilor în România. Atelierele Nicolina primesc misiune secretă.
Producție de blindaje. La Nicolina se produc piesele tancului TR-77 (versiunea românească a sovieticului T-55) și mai târziu TR-85. Departamente secrete. Securitatea controlează totul. Lucrătorii semnează acorduri de confidențialitate. Pentru oamenii din Iași, fabrica era doar "uzină de utilaj de construcții". Realitatea - parțial dedicată producției militare strategice.
Anii '70-'80. Apogeul. 13.000 de angajați - vârf istoric. Cea mai mare unitate industrială din Moldova. Familii întregi - bunici, părinți, copii - lucrează aici. Cultura industrială specifică. Cantină proprie. Spital. Casă de cultură. Echipă de fotbal "Nicolina Iași" - juca în divizia C. Cooperative de cazare pentru tineri muncitori. Lume organizată în jurul fabricii.
22 decembrie 1989. Revoluția. Ștefan Budacea, directorul fabricii din 1987 până în 1992, povestește mai târziu: "Nu a fost nicio Revoluție în 1989, a fost o lovitură de stat… Și atunci au fost clipe grele, însă cele de după '90 au fost și mai grele!" Fabrica avea peste 3 milioane de dolari în cont. Contracte semnate cu Moscova și Germania pentru continuarea activității. "Lucrul acesta nu s-a vrut" - mărturisește directorul.
Anii '90. Distrugerea programată. Comenzile dispar. Salariile se plătesc cu întârziere. Investițiile încetează. Mentalitate veche în consiliul de administrație. Lipsa adaptării la economia de piață. Concurența asiatică (China, India) preia piețele. 1992 - Budacea își dă demisia, neputând tolera modul în care era condusă fabrica de la București.
A doua jumătate 2002. Privatizarea. AVAS vinde pachetul majoritar consorțiului format din Mecanoexport SA și Asociația Salariaților Nicolina. Promisiuni de investiții și salvare a celor 3.000 de angajați rămași. Realitatea - asset stripping clasic. Vânzarea bucată cu bucată a patrimoniului.
Martie 2004. Scandalul terenurilor. La doar 18 luni de la privatizare, consorțiul vinde 4,6 hectare de teren al Nicolinei unei persoane fizice din București. Preț - 1,68 milioane dolari. Mult subevaluat. Vânzare fără anunț publicitar legal. La nicio săptămână - cumpărătorul revinde aceiași teren cu 4,2 milioane dolari. Profit de 2,5 milioane dolari în 7 zile. Anchetă, dar fără consecințe penale.
2003-2008. Agonia. Compania Metalexportimport cumpără în 2003 partea rămasă. Producție în declin continuu. Salarii compromise. Plecări masive. Fabrica produce sub 5% din capacitatea istorică. Concedieri în valuri. 2008 - se inițiază starea de insolvență. Procedura de faliment.
Astăzi. Pe locul fostei platforme Nicolina - un imens teren viran. Plin de gunoaie și buruieni. Hale demolate. Doar Castelul de Apă din 1907-1912 mai amintește că acolo a existat cândva industrie. Monument istoric păzit doar de ruina propriului trecut. 116 ani de istorie industrială ieșeană condensați într-un câmp pustiu cu cărămidă spartă.
Privind retrospectiv, Atelierele Nicolina sunt simbolul industrial al Moldovei moderne. Fondate 1892 ca Atelier CFR Frumoasa. Centrul industriei feroviare a "României de Refugiu" 1916-1918. 13.000 angajați la apogeu. Producător secret de blindaje pentru tancurile românești TR-77 și TR-85. Privatizate în 2002, falimentate în 2008. 116 ani de fier și abur reduși la teren viran. Castelul de apă din 1912 - ultimul martor în picioare. Când treci prin cartierul Nicolina al Iașilor, să-ți amintești - aici s-au construit, reparat și plecat zeci de mii de locomotive care au unit România modernă în secolul XX.