În 1906, Bucureștiul inaugura un hipodrom copiat după Longchamp-ul parizian - la derby veneau 20.000 de oameni îmbrăcați ca la Ascot, iar comuniștii l-au demolat pentru a construi Casa Scânteii.
Povestea începe cu Jockey-Club Român, fondat în 1875 de aristocrații bucureșteni obsedați de "sportul regilor". Primul hipodrom, construit în 1880-1881 după planurile lui Ion Mincu, era modest - tribune de lemn la periferia orașului. Pentru protipendada care văzuse Parisul, era prea puțin.
Vara 1905. Arhitectul Ion D. Berindey este trimis la Paris să studieze celebrul Hipodrom Longchamp. Se întoarce cu planuri revoluționare pentru un nou hipodrom la Băneasa. Susținerea vine de sus - Regele Carol I personal. Primăria Bucureștiului alocă 52 de hectare, iar în 1915 suprafața ajunge la 62 de hectare.
8 octombrie 1906. Inaugurare solemnă. Tribuna nouă - 5 etaje, placată parțial cu marmură. Pe toată lungimea hipodromului - boxe pentru cai. Pereții exteriori ai grajdurilor formau și zidul exterior al hipodromului. Arhitectură extraordinar de reușită, o copie reușită a Longchamp-ului parizian.
Premiile erau impresionante. În primul an, Jockey-Club oferea un fond de premiere de 380.866 franci - sumă uriașă pentru epocă. Proprietarii cailor erau nume grele - Alexandru Marghiloman, Stirbey, Moruzi, Negropontes, Lahovary. Toți veneau cu ținute de călărie, englezărindu-se în mod ostentativ.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să stai la Hipodromul Băneasa în anii '30 și să vezi aceeași lume elegantă care defila pe Champs-Élysées cu o săptămână în urmă - Bucureștiul era cu adevărat "Micul Paris".
Curse în două ritmuri. Galop joia și duminica. Trap vineri și sâmbătă. Iarna - curse de sanie pe Băneasa-Trap. Erau practic două hipodromuri distincte pe același amplasament. Între ele - paddock-ul de 50 de metri, unde proprietarii își exhibau caii pursânge, mulți aduși de la crescătorii din jurul Parisului.
Derby-Român era evenimentul anului. Cursa cailor de 3 ani. 20.000 de spectatori. Familia Regală prezentă obligatoriu. Ministrii guvernului. Diplomații străini. Dar și oameni simpli veniți cu tramvaiul 3 - "abia se târa bietul tramvai cu oamenii ciorchine pe el". Derby-ul era festival popular și spectacol al elitei în același timp.
Legenda hipodromului - armăsarul Zori de Zi. Câștigător al Derby-ului Român în 1913. A adjudecat 21 de curse în doar 5 ani. Nume scris în istoria hipismului românesc. Alături de el - iapa Palmira, care va câștiga ultimul Derby din 1960, fără să știe că era și ultimul.
1909. Vizita istorică. Aviatorul francez Louis Blériot - cel care traversase Canalul Mânecii - vine la Băneasa pentru demonstrații aviatice. Constantin Bacalbașa estimează că 100.000 de oameni s-au strâns să vadă minunea - aeroplanul. Au venit cu "tramvai, camion, cabrioletă, brișcă, căruță, cel mai neînsemnat vehicul". Hipodromul găzduiește prima experiență de zbor a Bucureștenilor.
Te-ai întrebat vreodată cum era să stai la tribuna Hipodromului Băneasa cu buletinul de pariuri în mână, să auzi la difuzor numele cailor în franceză, să vezi jockeii cu caschete colorate și doamnele cu pălării uriașe - pentru generația interbelică, era echivalentul unei finale de Formula 1 cu tot farmecul unei săli de bal.
Mai 1949. Primul semnal. Comuniștii decid tăierea unei părți din hipodromul de galop. Obiectivul - construirea Casei Scânteii (astăzi Casa Presei Libere), copie sovietică redusă a Universității Lomonosov din Moscova. Simbolism perfect - templul aristocrației înlocuit cu templul propagandei staliniste.
26 iunie 1960. Ultimul Derby-Român din istorie. Câștigătoare - iapa Palmira. Nimeni nu anunță oficial că e ultimul, dar toată lumea știe. 1961 - demolare totală, bruscă, nocturnă. "A venit o înștiințare că trebuie să plecăm" - povestea mai târziu driver-ul Mircea Ștefănescu. "Într-o seară a trebuit să părăsim Hipodromul Băneasa." Totul dispare peste noapte.
Cifre sfâșietoare. La demolare - 1.000 de cai pursânge englez în evidență. Toți transferați la muncă agricolă. Cai pregătiți pentru "măiestrie, eleganță și performanță" puși să tragă căruțe cu grâu. Tracțiune brutală pentru cabaline de sport. Majoritatea mor în primii ani de epuizare. Sfârșit nemeritat pentru campionii pistei.
Astăzi, pe locul Hipodromului Băneasa stau Casa Presei Libere, Romexpo, Hotelul Crown Plaza, Hotelul Ramada Parc, World Trade Center, Complexul Comercial Flora. Bucureștiul rămâne una dintre puținele capitale europene fără hipodrom. Ocazional, Romexpo anunță planuri de reconstruire a unui hipodrom, dar nimic concret. 65 de ani de când ultima cursă a murit în praf.
Privind retrospectiv, demolarea Hipodromului Băneasa a însemnat mai mult decât distrugerea unei clădiri. A fost ștergerea oficială a unei întregi civilizații - elegantă, europeană, nostalgică, aristocratică. Tribuna de 5 etaje, paddock-ul cu arbori seculari, parada Premiului Modei - toate înlocuite cu beton gri sovietic. Încă o dovadă că regimul comunist nu a distrus doar clădiri - a distrus o lume întreagă.