În anii '70, șantierele românești construiau petroliere gigant de 150.000 tone și cargouri pentru armatori din întreaga lume - România avea a 9-a flotă comercială din lume și peste 300 de nave maritime.
În martie 1975, la Institutul de Cercet ări și Proiectări Navale Icepronav din Galați începea proiectarea celor mai mari nave construite vreodată în România. Petrolierele de 150.000 de tone din clasa Suezmax urmau să transforme România într-o putere a construcțiilor navale europene.
Decizia fusese luată în 1974. Flota comercială românească trebuia îmbogățită cu petroliere gigant pentru a asigura economia cu materii prime și petrol la prețuri acceptabile. România lui Ceaușescu avea legături directe cu Libia lui Gaddafi și Irakul lui Saddam Hussein - petrol sub prețul pieței, dar trebuia transportat.
Proiectul de execuție a fost realizat la Icepronav Galați cu sprijinul firmei Sener Marine din Spania, care a furnizat basic design-ul. S-a utilizat sistemul integrat de proiectare cu ajutorul calculatorului, programul Foran - licența preluată direct de la spanioli. Era tehnologie de vârf pentru epoca respectivă.
În perioada 1978-1990 au fost construite la Șantierul Naval Constanța șase petroliere de 150.000 tone. Dimensiunile erau impresionante: lungime 302,67 metri, lățime 46 metri, înălțime de construcție 22,55 metri, pescaj 17,34 metri. Suprastructura avea șapte etaje. Viteza - 16,1 noduri cu nava complet încărcată cu 164.000 tone de petrol.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să vezi România construind cele mai mari nave din istoria sa, când Șantierul Naval Constanța rivaliza cu șantierele din Japonia și Coreea de Sud.
Pe 28 mai 1977 a avut loc botezul și lansarea la apă a primului petrolier - "Independența". În flota românească au rămas patru nave: "Independența" (1977), "Unirea" (1979), "Libertatea" (1981) și "Biruința" (1984), al cărei comandant a fost de la primul voiaj Traian Băsescu.
Industria navală românească se dezvoltase spectaculos începând din anii '60. La Șantierul Naval Galați fuseseră construite primele cargouri românești de 4.500 tdw - "Galați" și "Brăila". Ulterior, nave cu deplasamente din ce în ce mai mari, până la 55.000 tdw, dar și cele șapte platforme de foraj marin.
În 1960 fusese lansat programul de dotare a flotei maritime. Începând timid, apoi din ce în ce mai accelerat. Nave cargou pentru transport mărfuri generale, cu două punți, echipate treptat cu capace mecanice, instalații de încărcare electrice, radar, radio goniometrie, sondă ultrason. Peste 80 de nave asemănătoare au fost lansate pentru flota comercială românească și pentru numeroase flote străine.
În 1974 fusese înființată Întreprinderea Navală de Elice și Turnare Oțel și Fontă - singurul producător de elice navale din Europa de Est și una dintre cele mai moderne companii de profil din Europa. Echipamente importate din Japonia, elice pentru petrolierele de 150.000 tone cu diametrul de 10,5 metri și greutatea de 40 tone.
Icepronav Galați, înființat în 1966, proiecta sute de nave - de la cargouri până la platforme de foraj și petroliere gigant. Din 1987 s-au introdus sistemele informatice dedicate proiectării FORAN și AutoCAD, iar din 1993 sistemul TRIBON.
În anii '80, flota maritimă comercială a României avea peste 300 de nave, la care se adăugau flota de pescuit oceanic și flota fluvială - toate "made in Romania". Compania Navrom Constanța, înființată prin decret regal în 1905, devenise locul 18 la nivel mondial la mijlocul anilor '80, cu 360 de nave maritime înregistrate.
Te-ai întrebat vreodată cum era să vezi România transformată în putere navală europeană? Pentru că în anii '70-'80, când Constanța și Galați lansau la apă petroliere gigant și cargouri moderne, România figura în topul mondial al flotelor maritime comerciale.
Potrivit documentului oficial al Ministerului Transporturilor, la 1 ianuarie 1990 România deținea 288 de nave cu un tonaj de 5,6 milioane tdw. Navrom dispunea de 188 cargouri de mărfuri generale, 12 tancuri petroliere, 70 mineraliere și 18 nave specializate.
Ritmul de construcție era impresionant. Până în 1970 fuseseră construite 54 de nave. În intervalul 1970-1975 alte 44 nave. Între 1975-1980 au fost construite 91 de nave. Între 1980-1985 alte 69 nave. În intervalul 1985-1990 încă 30 de vapoare.
Peste 65% din nave aveau vechimea de până în 15 ani - o flotă tânără și performantă. La vremea respectivă, 50% din flota mondială erau nave de până în 15 ani. România avea o flotă mai modernă decât media mondială.
În șantierele românești s-au construit nave cu performanțe tehnice deosebite, unice în lume. Din 1960 până în prezent, la Șantierul Naval Galați au fost construite peste 1.500 de nave. Jumătate din flota de nave militare a Marinei Regale a Olandei a fost construită în România.
Astăzi, când știința și industria românească se luptă pentru recunoaștere, e aproape imposibil să ne imaginăm că acum cinci decenii România construia cele mai mari petroliere din istoria sa, exporta nave în peste 100 de țări, și avea a 9-a flotă comercială din lume. Iar când navele românești navigau pe toate mările și oceanele globului arborând pavilionul tricolor, România era cu adevărat o putere navală europeană.