Pe 1 aprilie 1857, Bucureștiul aprindea 1.000 de lămpi pe străzi și devenea primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant - cu doi ani înainte ca Viena să facă același pas, iar la Ploiești fraţii Mehedinţeanu construiau în același an prima rafinărie industrială de petrol din istoria omenirii.
Secole întregi, petrolul românesc fusese exploatat din puțuri săpate manual până la adâncimi de peste 250 de metri. Mănăstirile, boierii și țăranii extrăgeau păcura din băi primitive, în județele Prahova, Bacău și Dâmbovița. Din 1780, primele cantități mici plecau spre Turcia și Austria.
Dar totul s-a schimbat la mijlocul secolului al XIX-lea. Cererea de petrol creștea exponențial odată cu descoperirea lampantului - un subprodus obținut prin distilarea țițeiului brut, ideal pentru iluminatul public. În 1852, farmacistul galițian Ignacy Łukasiewicz realiza pentru prima dată petrol lampant în laboratorul său din Lwów.
Ideea l-a fascinat pe farmacistul Adolf Steege din București. El transfera conceptul în Țara Românească, iar concesiunea era atribuită unui antreprenor vizionar - Teodor Mehedințeanu. Împreună cu fratele său Marin, începea în iarna anului 1856 construcția unei fabrici revoluționare la Râfov, lângă Ploiești.
Rafinăria se întindea pe patru hectare. Utilajele erau importate din Germania - tehnologie de vârf pentru acele vremuri. Procesul de distilare era modern, industrial, diferit de orice atelier rudimentar care existase până atunci. În 1857, fabrica începea să funcționeze și trecea pe numele lui Marin Mehedințeanu.
Ploieștiul devenea astfel, oficial, primul oraș din lume cu fabrică industrială de rafinare a petrolului. Statele Unite aveau să construiască prima rafinărie americană abia în 1860. Rusia, în 1863. Mexic, în 1901. Persia - viitorul Iran - abia în 1913.
Calitatea petrolului lampant produs de frații Mehedințeanu era excepțională. Era incolor și inodor. Ardea cu o flacără de intensitate și formă constantă, fără fum, fără să lase cenușă sau compuși rășinoși în fitil. Era cel mai bun combustibil pentru iluminat din lume în acel moment.
În octombrie 1856, Teodor Mehedințeanu semna un contract istoric cu Primăria Bucureștilor. Dreptul exclusiv de a aproviziona iluminatul public al Capitalei cu gaz lampant. Oferta lui era imbatabilă - 336 de lei pe an pentru fiecare felinar. Concurenții care propuneau ulei de rapiță sau de nucă cereau 600 de lei. Licitația s-a câștigat fără discuție.
Pe 1 aprilie 1857, uleiul de rapiță folosit până atunci era înlocuit cu petrol lampant produs la Ploiești. 1.000 de lămpi se aprindeau simultan pe străzile Bucureștiului. Ziua aceea rămâne în istorie ca momentul în care un oraș întreg era iluminat pentru prima dată în lume cu țiței distilat.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să treci de la lumânări și ulei la o flacără stabilă, curată, strălucitoare - fenomenul era atât de spectaculos încât elevii marilor licee din București erau scoși în Calea Victoriei să vadă "minunea" cu ochii lor.
În 1857, producția totală de țiței a Țărilor Române a ajuns la 275 de tone. Cu această cifră, România intra în statisticile mondiale ca prima țară din lume cu producție de petrol oficial înregistrată. Înaintea Statelor Unite, înaintea Rusiei, înaintea oricărei puteri industriale europene.
Aprilie 1858. Lampile cu gaz lampant erau introduse și la Iași. Capitala Moldovei devenea al doilea oraș românesc iluminat cu petrol. Moldova exportase deja în Austria și Rusia 384.000 de ocale de petrol, încasând 230.460 de lei aur. Industria petrolieră românească era acum o realitate concretă.
1859. Abia acum primul oraș mare european - Viena - adopta sistemul românesc de iluminat cu petrol lampant. Bucureștiul avea doi ani avans față de capitala imperiului habsburgic. Un oraș balcanic periferic devenise pionier mondial al tehnologiei energetice.
1860. Frații Mehedințeanu câștigau și concesiunea pentru iluminatul Ploieștilor. Orașul în care funcționa prima rafinărie din lume primea propriile sale lămpi cu gaz lampant. 75 de felinare cu gaz lampant se amestecau cu alte 300-400 de felinare cu lumânări tradiționale.
1871. Capitala avea 785 de felinare cu lămpi de petrol lampant. Meseria de "lampagiu" devenea una dintre cele mai importante profesii urbane. În fiecare seară, lampagii parcurgeau Bucureștiul aprinzând lămpile una câte una. În fiecare dimineață, le stingeau la rând.
În decembrie 1871, la celebra cafenea Capșa se introducea iluminatul cu gaz aerian. Erau montate 8 becuri. Era o altă premieră - Bucureștiul avea iluminat pe bază de gaz aerian înaintea Berlinului și înaintea Parisului. Capitala României era acum dublu pionieră.
Te-ai întrebat vreodată cum era să fii român în 1871 și să știi că orașul tău adoptase tehnologii energetice înaintea Parisului, Berlinului, Vienei și New York-ului? Pentru că atât de avansată era industria petrolieră românească la sfârșitul secolului XIX.
Exportul de țiței românesc a cunoscut o creștere spectaculoasă. În 1900 - 77.656 tone. În 1905 - 214.345 tone. În 1910 - 586.151 tone. Iar în 1913, exact înainte de Primul Război Mondial - 1.036.446 tone. Principalii cumpărători erau Franța, Marea Britanie, Germania, Austro-Ungaria, Italia, Turcia și Belgia.
1901. Bucureștii aveau un sistem mixt impresionant de iluminat. 3.060 de felinare cu petrol lampant. 990 cu ulei mineral. 4.000 cu gaz aerian. Iar noutatea absolută - 200 de lămpi cu arc voltaic, primele becuri electrice. Capitala strălucea noaptea cu o intensitate neobișnuită pentru Europa de Est.
La 1 apriie 1857, când Bucureștiul devenea primul oraș iluminat cu petrol lampant, România era un stat minor, aflat încă sub suzeranitate otomană. Ploieștiul era un simplu oraș de provincie. Frații Mehedințeanu erau negustori locali necunoscuți în Europa. Dar ei schimbau istoria industriei energetice mondiale.
Astăzi, când trecem prin Ploiești și vedem ruinele fostelor rafinării, e aproape imposibil să ne imaginăm că acolo, în 1857, se năștea industria petrolieră globală. Statele Unite, Arabia Saudită, Rusia - toate au construit pe fundațiile inovației românești. Păcură românească a aprins prima oară o metropolă întreagă.
Când vezi acum felinarele vintage din centrul istoric al Bucureștiului, reconstrucții nostalgice ale vechilor lămpi cu petrol, îți dai seama de adevărata măreție a momentului. Pe 1 aprilie 1857, la ora aprinderii primelor 1.000 de lampi, Bucureștiul și Ploieștiul scriau împreună prima pagină din istoria industrială a petrolului mondial.