Ți s-a spus că „e doar anxietate”?
Că „îți observi corpul prea mult”?
Că „totul e în capul tău”?
Că dacă ai face meditație,ai ieși mai mult din casă sau ai lua o pastilă, totul ar fi bine?
Dar tu știai că nu e așa.
Pentru că tremurai fără motiv.
Pentru că inima ta o lua razna când te ridicai din pat.
Pentru ca aveai spasme musculare.
Pentru că leșinai, te simțeai confuz, aveai grețuri, nu mai digerai mâncarea.
Pentru că, în ciuda tuturor explicațiilor „psihologice”, corpul tău continua să sufere.
Astăzi vreau să vorbesc despre un diagnostic pe care prea puțini îl cunosc și prea mulți îl primesc prea târziu: disautonomia.
Ce este disautonomia?
Disautonomia este o disfuncție a sistemului nervos autonom , acea parte a sistemului nervos care controlează funcțiile vitale ale corpului pe care nu le controlăm conștient, cum ar fii : ritmul inimii, tensiunea arterială, digestia, temperatura corporală, respirația, transpirația, pupilele,urinarea și funcția organelor.
Când sistemul nervos autonom nu mai funcționează corect, corpul începe să se comporte „ciudat”, haotic, greu de explicat în termeni clasici.
Simptomele disautonomiei pot include:
– Palpitații, tahicardie sau bradicardie
– Leșin,creșterea pulsului sau amețeli la ridicare
– Oboseală cronică, epuizare extremă
– Greață, constipație, digestie foarte lentă (gastropareză)
– Transpirație în exces sau lipsa transpirației
– Frisoane, intoleranță la temperaturi normale
– Lipsa senzației de foame, sete sau somn
– Ceață mentală, tulburări de vedere, confuzie
– O stare de neliniște care seamănă cu anxietatea, dar nu vine din minte – ci din corp
Ce poate cauza disautonomia?
– Infecții virale sau bacteriene (COVID, Epstein-Barr, Lyme, etc.)
– Boli autoimune
– Tulburări genetice (cum ar fi sindromul Ehlers-Danlos sau mutații mitocondriale)
– Dezechilibre hormonale sau metabolice
– Traumatisme, stres sever sau prelungit
– Probleme neurologice sau metabolice nediagnosticate
-Cancere (prin afectarea directă a sistemului nervos autonom sau prin sindroame paraneoplazice)
– Miastenia gravis
– Sindromul Lambert-Eaton
– Boli neurologice rare sau genetice
– Boli mitocondriale
– Sindroame autoimune paraneoplazice
– Boala Addison, amiloidoză, porfirie, și multe alte afecțiuni rare
De ce trebuie să vorbim despre asta?
Pentru că în loc să fie ascultați, mulți oameni ,mai ales femei , sunt trimiși la psiholog fără investigații reale.
Pentru că „anxietatea” a devenit o etichetă grăbită, care oprește căutarea cauzei reale.
Pentru că, uneori, în spatele unei stări de agitație aparent inexplicabilă se ascunde un dezechilibru neurologic profund, care poate fi tratat , dar numai dacă este disgnosticat.
Nu este normal să trăiești într-un corp care nu te mai ascultă.
Nu este normal să fii lăsat fără răspunsuri ani de zile.
Nu este în regulă să fii tratat ca un caz pihiatric doar pentru că sistemul medical nu te înțelege.
Disautonomia există. Este reală. Și trebuie cunoscută.
Dacă te regăsești în aceste rânduri, să știi că nu ești singur.
Nu ești închipuit. Nu ești nebun. Nu exagerezi.
Ești un om care merită să fie ascultat, investigat și tratat cu demnitate.