Comuniștii au ars zile întregi în parcul conacului 25.000 de cărți care formaseră cea mai bogată bibliotecă privată din România - opera a trei generații de prim-miniștri Brătianu.
În cartierul Ștefăneștii Noi din orașul Ștefănești, județul Argeș, la doar 5 km de Pitești, se află unul dintre cele mai impresionante domenii boierești din România - Conacul Florica al familiei Brătianu. Numele - dat în memoria primei fiice a lui Ion C. Brătianu, micuța Florica, decedată la doar 3 ani în 1865. Aici a copilărit Ionel Brătianu - artizanul Marii Uniri din 1918. Aici s-au luat decizii politice care au schimbat pentru totdeauna istoria României. Aici a funcționat cea mai bogată bibliotecă privată din România - 25.000 de volume, mai bogată decât colecția Academiei Române. Și aici, în 1948-1950, comuniștii au ars zile întregi mii de cărți rare, distrugând una dintre cele mai mari biblioteci private ale Europei. Florica nu este "Micul Trianon" și nu a aparținut Reginei Maria - este Mecca liberalilor români, locul unde s-a născut România modernă.
Totul începuse în 1829, când o casă modestă de administrație apare în documente pe această moșie. Construcția inițială - patru camere și o pivniță. Camera boierului. Camera vierului (cel care se ocupa de vie). Camera turcească cu linul pentru scurgerea vinului în pivniță. Tradiția spune că proprietatea ar fi aparținut domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) - care cumpărase moșii pe dealurile de la Valea Mare pentru a se adăposti toamna la sărbătoarea culesului viilor. "Foișorul de la vii" sau "conacul de la Valea Mare" - cum era cunoscut în epoca brâncovenească. În jurul anului 1800, s-a construit pivnița de vinuri, boltită, cu arce dublouri. Deasupra ei - holul și cele patru odăi originale. Era un conac boieresc tipic al Țării Românești medievale.
Transformarea în "Florica" a început în 1858. Pe atunci, tânărul Ion C. Brătianu (1821-1891), revoluționarul român fugit din 1848 și viitorul prim-ministru al României, primise lotul moșiei tatălui său (Constantin Brătianu) după moartea acestuia. Inițial, Ion Brătianu prefera moșia Tigveni - locul copilăriei sale. La cererea fratelui mai mare Teodor, a primit însă al treilea lot - cuprinzând Florica, Mălureni, Galeșul, Brătieni, Lerești și Sîmburești. În 1858, după căsătoria cu Pia Pleșoianu, noua familie stabilea căminul la Florica. Pentru viitorii copii - mediu sănătos, departe de aerul viciat al Bucureștiului. Construirea casei avea să dureze 80 de ani și 3 generații.
În 1862, în casa de la Florica, se năștea prima fiică a lui Ion Brătianu - micuța Florica. Trei ani mai târziu, în 1865, micuța moare în aceeași casă. Era cumplit pentru tinerii părinți. Pia Pleșoianu și Ion Brătianu decid să dea numele primei fiice întregului domeniu - "Florica". Mai aveau să fie 8 copii - dintre care unul, Ionel Brătianu (Ion I.C. Brătianu, 1864-1927), avea să devină cel mai important prim-ministru român al secolului XX, artizanul Marii Uniri din 1918, fondatorul României Mari moderne. Toți copiii Brătianu au crescut la Florica. Au primit educație europeană la Paris, Berlin, Iași, București - dar fiecare sfârșit de săptămână se întorceau la conac. Ion Brătianu avea principiul - "băieții mei să nu ajungă niște vagabonzi" - să fie permanent implicați în viața moșiei, în munca cu țăranii, în decizia agricolă.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna în România anilor 1860-1880 să fii copilul lui Ion Brătianu, să crești la Florica înconjurat de cele 200 de hectare de viță de vie, să-ți petreci verile alergând pe aleile parcului, iar diminețile învățând cu profesori particulari francezi și germani aduși special - aceasta era educația care a creat generația Brătienilor care a făcut România modernă.
Lucrările cele mai ample de extindere au început în 1869, când în jurul Floricăi se amenajează un parc grandios cu alei în serpentine, străjuite de arbori cu esențe exotice (chiparoși de baltă, cedru de Liban, magnolii japoneze, arbuștii rari aduși din toată Europa de horticultorul Alexandru Albu Golescu). Aleea Brătianu - urca până la pădurea de pe platou. Iazul Brătienilor - străjuit de chiparoși de baltă. Pavilioane de odihnă. Monumente. Totul - capodoperă peisagistică. În 1887, se construia oficial Gara Florica - când Ion Brătianu, ca prim-ministru al României, a inaugurat calea ferată Golești-Câmpulung Muscel. Era una dintre realizările guvernării sale - construirea infrastructurii feroviare a noii Românii moderne.
Pe 16 mai 1891, Ion C. Brătianu murea la Florica, la 70 de ani. Moștenirea politică și domeniul - preluate de fiul cel mare, Ionel Brătianu (Ion I.C. Brătianu). Pasiunea constructivă a lui Ionel - mai mare decât a tatălui. Era inginer de profesie (Politehnica din Paris), pasionat de arhitectură, viitor prim-ministru de 5 ori al României. Decizia lui - transformarea conacului modest al tatălui într-o reședință impunătoare în stil neoromânesc. Lucrările au început oficial în 1905. Au continuat în mai multe etape - 1905-1912, 1924-1925. Total - 26 de ani de șantier permanent. Coordonator - arhitectul Petre Antonescu (1873-1965), promotorul stilului neoromânesc, autorul Arcului de Triumf din București.
Petre Antonescu și Ionel Brătianu colaborau de când Brătianu era ministru al Lucrărilor Publice (1907-1909). Stilul ales pentru Florica - neoromânesc clasic, cu elemente brâncovenești adaptate la cerințele moderne. Caracteristici - turn central, terase cu balustrade din piatră de Albești, ferestre încadrate de stâlpi sculptați, acoperișuri în pante line cu olane, fresce interioare cu motive folclorice românești. Era exact stilul național la care visa Ionel Brătianu - reședință boierească autentic românească, dar cu confortul european modern. Lucrările au costat o avere - mii de hectare de pădure vândute pentru a finanța construcția.
Rezultatul final a fost extraordinar. Conacul - 40 de încăperi (de la cele 4 inițiale!), 14 băi, biblioteca suspendată, salonul fumoir, salonul turcesc, salonul de ceai, sala dalată centrală, sufrageria mare cu ieșire în parc, biroul lui Ionel Brătianu cu vedere panoramică spre Pitești. Domeniul total - conac, fermă, capelă (cu hramul "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul"), cramă, gară, observator astronomic. Toate înconjurate de un parc dendrologic cu specii rare. Plus podgoriile de 200 hectare. Plus livezile. Plus pădurile de pe platou. Era cel mai impresionant domeniu boieresc al României interbelice. "Mecca liberalilor" - cum o numeau contemporanii.
Te-ai întrebat vreodată cum era să fii Ionel Brătianu în 1918, să te întorci în satul natal Florica după semnarea Tratatului de pace de la Versailles, să intri în biroul tău de la conacul familiei tale și să te uiți pe harta României Mari pe care tu personal o construiseși la conferințele de pace - exact aceasta a fost realitatea istorică incredibilă a omului care a făcut România modernă din biroul de la Florica.
Biblioteca de la Florica - era opera vieții familiei Brătianu, începută de Ion C. Brătianu și continuată de Ionel. Total final - peste 25.000 de volume. Era cea mai bogată colecție privată de cărți din România - mai bogată chiar decât biblioteca Academiei Române în anumite domenii (istorie românească, drept, politică). Compoziție: cărți rare originale (cărți tipărite în România în secolele XVI-XVIII - Cazania lui Coresi 1581, Pravila lui Vasile Lupu 1646), incunabule europene (cărți tipărite înainte de 1500), prima ediție Voltaire, prima ediție Rousseau, manuscrise medievale românești, scrisorile originale ale revoluționarilor români din 1848, arhive de stat private (toate documentele guvernamentale ale lui Ion și Ionel Brătianu). În cuvintele lui Constantin Argetoianu (om politic român interbelic): "Colecția aceasta, în unele privințe mai bogată și mai completă chiar decât colecția Academiei Române".
Pe lângă cărți - colecția uimitoare de obiecte de artă. Mese persane din lemn de cireș pietrificat (sec. XVI). Coloana de piatră de factură antică greco-romană adusă de Brătieni din Dobrogea (sfârșitul secolului XIX) - unicat în județul Argeș. Mobilier oriental original din secolul XIX. Ceramică transilvăneană unicat. Picturi de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian (toate primite cadou de la Ion și Ionel Brătianu de la artiștii pe care îi sponsorizau). Bijuterii de familie. Fotografii personale ale tuturor evenimentelor istorice ale României moderne, în care Brătienii au fost participanți direcți. Era cea mai bogată colecție privată din România.
Lista vizitatorilor citește ca un Who's Who al politicii românești și europene. Regele Carol I al României - prieten apropiat al lui Ion Brătianu, pe care-l consultase pentru toate deciziile importante ale guvernării. Regele Ferdinand I - prieten apropiat al lui Ionel Brătianu, care i-a fost prim-ministru în Marea Unire. Regina Maria a României - vizitatoare frecventă, apreciind frumusețea conacului și parcul. Regele Carol al II-lea. Regele Mihai I (în copilăria sa). Familia Rosetti - C.A. Rosetti, prietenul de o viață al lui Ion Brătianu, a locuit chiar la Florica în iarna 1864-1865 împreună cu familia când a avut greutăți financiare. Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ion Pillat (poetul, nepotul Brătienilor), Constantin Argetoianu, Pamfil Șeicaru. Diplomați străini - Charles de Gaulle, în călătoriile sale prin Balcani. Era curtea privată a politicii liberale românești.
Familia Brătianu - "dinastia civilă" cum era numită - a dat României 3 prim-miniștri într-o singură generație. Ion C. Brătianu (prim-ministru 1876-1888, 12 ani neîntrerupți, recordul absolut al românilor), artizan al Războiului de Independență 1877-1878. Ionel I.C. Brătianu (prim-ministru de 5 ori - 1909-1910, 1914-1918, 1918, 1922-1926, 1927), artizan al Marii Uniri 1918, "făuritorul României Mari". Vintilă I.C. Brătianu (prim-ministru 1927-1928), continuator al politicii liberale. Plus Constantin (Bebe) I.C. Brătianu (lider PNL 1934-1944, principal opozant al lui Antonescu). Plus Sabina Cantacuzino (Brătianu) - fiica cea mare a lui Ion Brătianu, autoarea memoriilor istorice fundamentale despre familia Brătianu.
Detaliu interesant - regele Carol I, despre care se spunea că era greu de mulțumit, era pasionat de produsele lactate de la ferma Florica. "Cu toate insistențele mele, la fermele regale nu pot obține untul de la Florica", recunoștea Carol I. Ferma Florica producea unt, brânză și smântână de calitate excepțională, vândute la prețuri premium pe piața din București și Pitești. Era una dintre puținele întreprinderi agro-alimentare româneşti care depășeau calitatea producției imperiale germane sau franceze. Brătianu - nu doar politicieni, ci și antreprenori agricoli vizionari.
Lovitura cataclismică a venit după 1948. Comuniștii instalați la putere prin frauda din decembrie 1947 (abdicarea forțată a regelui Mihai I) au început imediat naționalizarea proprietăților marilor familii liberale. Brătienii - în top 10 cei mai vizați. Constantin (Bebe) Brătianu - arestat în 1947, mort în 1953 la Sighetu Marmației, la închisoarea politică. Conacul Florica - confiscat oficial în 1948. Numele orașului Ștefănești-Florica - schimbat în 1948 doar "Ștefănești" pentru a șterge identitatea Brătianu. Apoi - distrugerea bibliotecii. În toamna și iarna 1948-1949, mii de cărți au fost arse zile întregi în parcul conacului. Foarte puține au fost donate Academiei Române sau altor biblioteci. Marea majoritate - distruse complet. Era cea mai mare distrugere culturală a comunismului românesc. 25.000 de volume, multe unicate, multe incunabule, multe manuscrise medievale - arse în piața din fața conacului. Ironic - aceeași piață unde Ion Brătianu construise mausoleul familiei.
Capela familiei Brătianu - cu hramul "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" - a fost păstrată miraculos. Aici sunt înmormântați Ion C. Brătianu, Pia Pleșoianu (soția sa), Ionel Brătianu, Sabina Cantacuzino, Vintilă Brătianu și alți membri ai familiei. Cripta - sub capelă - poate fi vizitată astăzi. Conacul - transformat în 1957 în "casă de creație" pentru scriitorii sovietizați ai regimului. Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Eugen Barbu - au scris aici opere comuniste. În 1980, scriitorul Marin Preda murea la Vila Florica - oficial de stop cardiac, neoficial probabil otrăvit din ordinul Securității din cauza romanului "Cel mai iubit dintre pământeni" (1980). Erau ironii ale istoriei.
Astăzi, Vila Florica este Muzeul Național Brătianu (inaugurat în 2017 după ce statul român a cumpărat-o oficial prin dreptul de preempțiune al Ministerului Culturii sub ministrul Ionuț Vulpescu, în pregătirea Centenarului Marii Uniri din 2018). Vizitatorii pot parcurge cele 40 de încăperi restaurate. Salonul de Primire. Salonul Fumoir. Salonul Turcesc. Sala Dalată. Biblioteca suspendată (cu doar câteva zeci de cărți rămase din cele 25.000 originale). Camera de studiu a lui Ionel Brătianu cu harta României Mari. Capela cu mormintele Brătienilor. Crama. Parcul dendrologic. Grupul statuar "La Vulturi" (cei trei frați Brătianu - simbolizați de vulturii sculptați de un artist croat). Tariful biletului - 20 lei adulți, 5 lei copii.
Astăzi, când mergi pe aleile parcului dendrologic al Conacului Florica și vezi banca preferată a lui Ionel Brătianu cu panorama superbă spre conac - locul unde marele om de stat își gândea deciziile politice care aveau să creeze România Mare - e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, în această livadă pașnică din Argeș, comuniștii au ars zile întregi 25.000 de volume rare, distrugând cea mai mare bibliotecă privată din România, că familia care a dat 3 prim-miniștri și a făurit Marea Unire a fost decimată de regimul instalat de Stalin la 31 decembrie 1947. Iar când vezi astăzi în Sala Dalată centrală a Conacului Florica masa persană din lemn de cireș pietrificat din secolul XVI - una dintre puținele piese originale care au supraviețuit miraculos comunismului - înțelegi că Florica nu este doar un conac obișnuit - este simbolul perfect al marii dinastii civile românești care a construit România modernă cu mâinile ei și care a fost ștearsă din istorie de regimul comunist într-o noapte. Mecca liberalilor români - locul unde s-a născut Marea Unire la o masă de stejar în biroul lui Ionel Brătianu, locul unde comuniștii au ars 25.000 de cărți rare în parcul conacului, locul unde astăzi se respiră tăcerea istoriei pierdute pentru totdeauna în flăcările piromaniilor ideologice ale anilor 1948-1950.