Fără ingineri, fără planuri desenate și fără un leu de la stat, țăranii dintr-un sat mic din Transilvania au ridicat în 1890 un pod de piatră arcuit de 12 metri peste un pârâu care mătura totul la fiecare viitură.
Satul se numește Cârța (sau o variantă locală similară din zona Făgăraș – Sibiu), iar pârâul era unul din acele torenți care despărțeau două părți ale satului și făceau imposibilă trecerea cu căruțele la ploaie. În 1889 o viitură mare luase podul de lemn existent și înecase câteva vite. Oamenii s-au adunat la biserică după slujbă și au hotărât: „Facem pod de piatră, că lemnul nu mai ține”.
Au început cu ce aveau: mâini, topoare, lopeți, căruțe cu boi și pietre din albia râului și din carierele din dealurile învecinate. Pietrele erau cioplite manual cu dalta și ciocanul – fiecare bloc trebuia să se potrivească perfect în arc. Au săpat fundații adânci de 2-3 metri în maluri, au turnat mortar din var stins și nisip amestecat cu cenușă (rețetă veche țărănească), apoi au ridicat arcul treptat cu cofraje din lemn improvizat. Când ajungeau la cheie (piatra din vârf), au tras-o cu frânghii și scripeți făcuți din butuci.
Au lucrat aproape doi ani, în anotimpuri bune, cu echipe de 15-20 de oameni pe zi. Nimeni nu era plătit – fiecare familie dădea o zi de muncă pe săptămână sau un sac de făină pentru hrană. Podul are o deschidere de aproximativ 12 metri, înălțime de arc de 4-5 metri și lățime suficientă pentru două căruțe. În 1892 a fost terminat și sfințit – preotul a turnat vin și a pus o cruce mică în piatră.
Astăzi podul rezistă la camioane de 20-30 de tone, la inundații și la cutremure mici. Localnicii spun că „a ținut mai bine decât multe poduri făcute cu beton și planuri de inginer”. Când trece un TIR greu, bătrânii ies în prag și privesc – parcă verifică dacă onoarea satului mai stă în picioare.
Doar cei care au cărat pietre cu spinarea și au dormit lângă foc ca să usuce mortarul știu ce înseamnă să construiești ceva care să dureze 130 de ani fără un desen pe hârtie.
Te-ai întrebat vreodată cum un sat de țărani, fără niciun specialist, a ridicat un pod care sfidează timpul, în timp ce astăzi poduri moderne se prăbușesc după 20-30 de ani din cauza corupției sau a materialelor proaste?