Generalul Alexandru Averescu era idolatrizat ca "Mesia al neamului românesc" în 1919 - țăranii săraci cădeau în genunchi și-i sărutau poalele mantalei strigând "Trăiască tata Averescu!", dar era același om care reprimase brutal răscoala țăranilor din 1907.
În toamna anului 1919, Constantin Argetoianu - om politic conservator român - scria într-un capitol de memorii uimitor.
"Popularitatea lui era ceva mistic, ceva supranatural și fel de fel de legende începuse să-și facă drum în jurul acestui nou Mesia al neamului românesc".
Era descrierea exactă a fenomenului Averescu. Cel mai popular lider militar român din toate timpurile. Cel mai idolatrizat general român modern.
Țăranii povesteau că Averescu cobora din avion direct în satele lor pentru a-i ajuta. Văduvele veneau cu copiii în brațe să-i ceară pensie de la "Generalul". Copiii se jucau "de-a Averescu și Mackensen" - cu Averescu mereu câștigător.
Era un fenomen psihologic colectiv nemaivăzut în istoria politică românească după Alexandru Ioan Cuza. Pură venerație mistică pentru un om în viață.
Alexandru Averescu se născuse pe 9 martie 1859 în satul Babele, lângă Ismail (atunci în Basarabia rusească, astăzi în Ucraina). Origine modestă - fiu de mic boierel basarabean.
Studii la Seminarul Teologic din Ismail. Apoi mutare la București. Școala de Arte și Meserii. La 18 ani - voluntar în Războiul de Independență 1877.
Promovat la grad de sergent pentru curaj. După Independența României - cariera militară decolează. Studii militare la Torino (Italia). Devine cel mai pregătit ofițer al armatei române a sfârșitului secolului XIX.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna pentru un țăran român sărac din Moldova în 1919, să-l vadă pe "Generalul Averescu" sosind în satul său cu trenul oficial, să cadă în genunchi în praful drumului, să-i sărute poalele mantalei militare albastre - era exact aceeași atitudine de venerație pe care țăranii ortodocși o aveau față de făcătorii de minuni mistici.
Cariera militară - ascensiune fulgerătoare. Ministrul de Război al României în 1907 (la 48 de ani). Șef al Marelui Stat Major între 1911-1913. Comandant al Armatei a II-a română în Primul Război Mondial.
Reprimarea sângeroasă din 1907 - prima pată întunecată. Ca ministru de Război, Averescu organizase reprimarea brutală a răscoalei țăranilor moldoveni. 11.000-18.000 țărani împușcați de armata română sub ordinele lui.
Era ironia istorică tragică - aceiași țărani care îl venerau ca Mesia în 1919 erau frații celor pe care el i-a împușcat în 1907. Memoria colectivă - selectivă.
Marile victorii militare - 1917. Bătălia de la Mărăști (24 iulie-1 august 1917). Bătălia de la Oituz (26 iulie-22 august 1917). Cele mai mari victorii românești ale Primului Război Mondial.
Armata a II-a română sub Averescu - oprește definitiv avansul german spre Iași și Odessa. Salvează România de la ocupația totală. Devine eroul național absolut.
Lloyd George, premierul britanic (1916-1922), declara oficial: "Românul a dovedit că este soldatul cel mai viteaz din lume când i se dă posibilitatea să-și demonstreze această vitejie".
Un reporter de război rus scria în august 1917: "Românii se luptă ca leii. Mor, dar nu se predau. Se luptă pentru fiecare palmă din pământul lor așa de sălbatic, ca și lupoaica când i se răpește ultimul pui".
Mitul Averescu - explozie după 1917. Soldații demobilizați duc în sate povești despre "Generalul" care i-a salvat. Țăranii încep să-l venereze ca pe un făcător de minuni mistic.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un țăran român sărac din comuna Cașin, județul Bacău, în vara lui 1919, să audă că "Generalul Averescu" vine în vizită oficială la sat, să iasă toți sătenii pe drumul principal, să cadă în genunchi când îl văd descinzând din mașină, să-i sărute haina militară fără galoane "ca pe front" - era cea mai mare adorație populară de care s-a bucurat vreodată un lider român modern.
Lupta pentru pace - 1918. Pe 29 ianuarie - 4 martie 1918, Averescu este premier (prim-ministru) pentru prima dată. Are misiunea ingrată să negocieze pacea cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria).
Pe 20 februarie 1918, la Buftea - Averescu semnează actele preliminare ale unei păci umilitoare. Refuză să continue. Demisionează din motive de demnitate. Este înlocuit cu filogermanul Alexandru Marghiloman.
Partidul Poporului - aprilie 1918. Averescu fondează propriul partid politic. Inițial "Liga Poporului", din 1920 "Partidul Poporului". Mizează pe popularitatea sa militară.
Cele 3 mandate de prim-ministru:
- 29 ianuarie-4 martie 1918 (61 zile)
- 13 martie 1920 - 13 decembrie 1921 (21 luni)
- 30 martie 1926 - 4 iunie 1927 (14 luni)
Total - aproximativ 4 ani de premier al României. Realizări - reforma agrară din 1921 (împroprietărirea a 1,5 milioane familii de țărani), unificarea monetară, reforma fiscală.
Dezamăgirea finală - 1927. Promisiunile electorale ale Averescu (5 hectare pământ pentru fiecare țăran) - nu pot fi îndeplinite. Reforma agrară reală - mult mai modestă. Țăranii - dezamăgiți.
Mitul Averescu - se prăbușește. La alegerile din 1928, Partidul Poporului obține sub 2% (pragul de intrare în Parlament). Averescu - exclus politic.
Recunoaștere finală - 1930. Regele Carol al II-lea îl recompensează pe Averescu cu titlul de Mareșal al României. Bastonul de mareșal - astăzi în Muzeul Militar Național.
Membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1923. Membru al Consiliului de Coroană (1937). Ministru de stat în guvernul dictaturii regale (1938).
Sfârșitul - 3 octombrie 1938. Averescu moare la București, la 79 de ani. Corpul - depus în mausoleul de la Mărăști pe care el însuși îl construise în memoria soldaților români morți în 1917.
Astăzi, când vizitezi mausoleul de la Mărăști din județul Vrancea și vezi cripta mareșalului Averescu alături de osemintele soldaților români morți în 1917, e aproape imposibil să ne imaginăm că aici se odihnește un om idolatrizat de țărani ca "Mesia al neamului românesc" în 1919.
Iar când te gândești că același om era și organizatorul represiunii brutale a răscoalei țăranilor din 1907 - exact frații celor pe care îi venerau în 1919 - înțelegi că istoria nu este nicodată simplă, eroii și criminalii pot să fie aceleași persoane, mitul colectiv poate să șteargă crimele anterioare în fața victoriilor ulterioare.
Cel mai popular lider militar român din toate timpurile - Mareșalul Alexandru Averescu - a trecut prin trei mandate de prim-ministru, două statuturi de "Mesia al neamului" și "criminal al țăranilor", un baston de mareșal acordat de un rege dictator și un mausoleu păstrat astăzi de toți românii care vizitează cripta sa de la Mărăști.