Hitler și Stalin se luptau pentru grâul Bărăganului românesc - 9 milioane de tone luate de naziști între 1940-1944, alte 5 milioane confiscate de sovietici după 1944. România a hrănit ambele tabere ale celui mai mare război al istoriei.
În 1940, Bărăganul - câmpia uriașă din sud-estul României între Dunăre și Călmățui - era considerată "grânarul Europei".
3,5 milioane hectare de pământ negru fertil. Cea mai bogată regiune agricolă a Balcanilor. Producție anuală - 5 milioane tone grâu, 3 milioane tone porumb.
Era una dintre cele mai mari producții de cereale ale Europei. Comparabil cu Ucraina (Donețk și bazinul Volga). Mai mult decât Ungaria, Polonia, Iugoslavia împreună.
Calitatea - excepțională. Grâul moldovenesc-muntenesc avea proteine între 13-15%, comparativ cu 10-11% al grâului francez sau german. Era ideal pentru pâine.
Hitler știa asta. Stalin știa și el. Ambele dictaturi vroiau Bărăganul pentru armatele lor de milioane de soldați.
Totul începuse cu Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Hitler și Stalin își împart Europa de Est. Inclusiv Romania - între ei.
În iunie 1940, Stalin lua primul - Basarabia și Bucovina de Nord. Mai puțin grâu, dar control strategic asupra Mării Negre.
Hitler răspunde - obține Romania ca aliată sub Antonescu (octombrie 1940). Romania - în Pactul Tripartit. Plătește scump pentru această "alianță".
Negocierile economice germano-române (1940-1941) - dramatice. Germania cere accesul nelimitat la resursele românești - petrol, grâu, porumb, vite.
Antonescu - obligat să accepte. Romania nu avea alternativă strategică. URSS amenința la est. Ungaria - aliata Germaniei - revendica Transilvania.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna în vara lui 1941 ca un țăran român din Bărăganul ialomițean să-și vadă recolta de grâu confiscată direct de armata germană pentru "efortul de război al Reichului", la prețuri stabilite de Berlin, fără să poată refuza - exact aceasta era realitatea economică a alianței româno-germane care a dus la prăbușirea armatei române la Stalingrad.
Sistemul de exploatare germană - sofisticat. Wehrmacht-ul intra în Romania pentru "tranzit". Trenurile sale germane plecau zilnic din porturile dunărene cu grâu românesc.
Vagoanele - direcționate spre Berlin, Hamburg, Munchen. Pâinea soldaților germani de pe front conține în mare parte grâu românesc.
Cifrele oficiale - 9 milioane tone grâu trimise Germaniei între 1940-1944. Plus 12 milioane tone porumb. Plus 4 miliarde litri petrol. Plus 1,5 milioane vite cornute.
Pentru perspectivă - Germania importa de la Romania mai mult grâu decât din Ucraina ocupată (8 milioane tone). Romania - pâinea principală a Wehrmacht-ului.
Plata - parțială. Germania plătea cu mărci de ocupație fără valoare reală. Datoria oficială a Germaniei față de Romania în 1944 - 1,5 miliarde mărci germane (echivalent 600 milioane dolari de epocă).
Această datorie - nu a fost niciodată plătită. România post-1947 a cedat-o oficial Aliaților prin Tratatul de la Paris (10 februarie 1947, articolul 28).
Recolta uriașă a Bărăganului - exploatată prin sistem dual. Pe lângă confiscarea oficială, exista și piața neagră.
Speculatorii germani și românii corupți - se îmbogățeau prin contrabanda cu grâu. Prețurile în Germania - de 5-10 ori mai mari decât în Romania.
Țăranii români - tot mai săraci. Mâncarea proprie - rationalizată oficial. Pâinea din magazinele românești - amestecată cu mălai și cartofi pentru a face față cererii germane.
Te-ai întrebat vreodată cum era să fii copil de 7 ani într-un sat din Bărăgan în iarna 1942-1943, să mori de foame în casă în timp ce vagoanele cu grâu românesc plecau zilnic spre Berlin pentru pâinea soldaților germani de pe front - exact aceasta era ironia tragică a alianței româno-germane.
Schimbarea - 23 august 1944. Romania trecea de partea Aliaților. Armata Roșie intra în țară. Și apoi - aceeași poveste, dar cu sovieticii.
Stalin nu mai voia "alianță" cu România. Voia ocupație directă. Trupele sovietice - confiscau totul. Mâncare, animale, recoltele de pe câmp.
În decembrie 1944 - apare "Sovrom" prima companie mixtă româno-sovietică. Suna a "asociație egală". Era jaf pur. URSS controla 50% din producția fiecărei Sovromuri, fără să investească nimic.
Sovromcereal - controla recoltele de cereale ale Bărăganului. Tot grâul cumpărat de stat sovietic la prețuri sub piață. Apoi - exportat în URSS la prețuri reale.
Cifrele - estimate. Între 1944-1956 (când Sovromurile au fost desființate), URSS a luat din Romania aproximativ 5 milioane tone grâu, plus zeci de milioane tone alte produse.
Plata - simbolică. Sovromurile - mecanism legal pentru transferul de bogății către Moscova. Romania nu vedea profitul real al producției proprii.
Țăranii din Bărăgan - duble victime. Sub Antonescu - exploatați de germani. Sub comuniști (după 1945) - exploatați de sovietici. Plus colectivizarea forțată din 1949-1962.
Bărăganul comunist - cea mai mare nedreptate. Țăranii bogați (chiaburi) - deportați în Bărăgan între 1949-1956 din toată țara. Familii întregi mutate forțat în satele goale.
Operațiunea "Strămutarea în Bărăgan" - iunie 1951. 40.000 de oameni deportați din zona graniței iugoslave (Banat) în Bărăgan. Trăiau în corturi pe câmp gol. Mulți au murit de foame și epuizare.
Apoi - colectivizarea sistematică. Toate fermele țărănești - confiscate. Pământul - transformat în GAS (Gospodării Agricole de Stat) sub control comunist.
Producția - colapsată. De la 5 milioane tone grâu/an în 1939, Bărăganul comunist producea doar 3-3,5 milioane tone/an în anii '60. Calitatea - mai slabă.
Astăzi, când mergi cu trenul prin Bărăganul Ialomiței și vezi câmpurile imense de grâu și porumb, e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, pe această câmpie românească, s-a desfășurat una dintre cele mai mari competiții economice ale celui de-al Doilea Război Mondial - Hitler și Stalin luptându-se pentru grâul nostru, plătind cu mărci de ocupație fără valoare, exploatând țăranii români pentru a-și hrăni armatele de milioane de soldați.
Iar când te gândești că aceeași câmpie - cea mai bogată regiune agricolă a Balcanilor în 1940 - a fost folosită apoi ca lagăr de deportare pentru 40.000 de "chiaburi" în 1951, înțelegi că Bărăganul nu este doar o regiune geografică - este simbolul perfect al felului cum România a fost mereu transformată în "grânar al imperiilor", indiferent că imperiile erau naziste sau comuniste.
9 milioane tone grâu pentru Hitler între 1940-1944. 5 milioane tone pentru Stalin între 1944-1956. 14 milioane tone grâu românesc - exportate forțat în 16 ani pentru două dictaturi străine. Iar țăranii români din Bărăgan - mureau de foame în casele lor.
Cea mai mare ironie istorică - aceeași câmpie care a hrănit armatele lui Hitler la Stalingrad și apoi armata sovietică din Berlinul ocupat, era zona de unde țăranii români nu aveau voie să-și ia propria pâine pentru copii. Bărăganul - "grânarul" tuturor imperiilor mai puțin al românilor înșiși.