Iancu Jianu - fiul unui boier oltean bogat - a renunțat la avere și 14 sclavi țigani pentru a deveni cel mai temut haiduc al Olteniei, conducând 2.000-3.000 de oameni înarmați și incendiind oficial orașele turcești Vidin și Plevna în 1809.
În anul 1787, în orașul Caracal din județul Romanați, se năștea Iancu Jianu - mezinul unei familii boierești bogate.
Tatăl - Costache Jianu. Paharnic la curtea fanariotă. Ispravnic al județului Romanați. Posesor al unor părți din 4 moșii și 14 sclavi țigani (formă legală de proprietate atunci în Țara Românească).
Iancu - cel mai mic din 4 frați. Educație aleasă pentru epocă. Familie cu rang nobiliar de "slugeri". Putea să trăiască liniștit toată viața ca boier rural.
Avea fizicul - scund și zvelt. Nu impunător. Dar "nu are egal în țară într-o luptă dreaptă" - scriau cronicarii. Foarte iscusit la arme. Cutezător. Energic. Cu farmec personal deosebit.
Și totuși - alege haiducia. Era cea mai bizară decizie pentru un boier bogat al epocii.
Totul începuse pe la 1800. Țara Românească era condusă de domnitori fanarioți greci numiți de turci. Sistemul - corupt, dar incomod pentru boierimea românească nativă.
Iancu Jianu se opunea ideii ca țara să fie condusă de greci în loc de boieri locali. Sentimentul lui - politic. Anti-fanariot. Pre-naționalist.
Catalizatorul personal - un zapciu (perceptor de taxe) trimis să strângă impozitele moșiei Jianu cât timp Iancu era plecat. Zapciul - oprimase oamenii săi.
La întoarcere, Iancu Jianu - îl ucide pe zapciu. Devine criminal-fugar legal. Nu mai poate revine acasă. Pleacă în munți ca haiduc.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna pentru un boier român bogat de la 1810, să-și abandoneze 4 moșii, 14 sclavi țigani, casele din Craiova și Caracal, pentru a trăi 12 ani în peșterile Munților Căpățânii ca haiduc - era cea mai mare răsturnare socială voluntară a istoriei românești pre-moderne.
Banda inițială - 20-25 de oameni. Apoi - creștere fulgerătoare. Anii 1805-1815, Iancu Jianu controla efectiv 2.000-3.000 de haiduci înarmați. Plus 3 tunuri de campanie.
Era o adevărată armată privată. Mai mare decât garda Domnitorului Țării Românești. Mai bine înarmată decât trupele otomane locale.
Refugiul principal - Muntele Bulzu, din Cheile Bistriței, județul Vâlcea. 12 ani de viață în munți. Peșteri secrete care încă există în Munții Căpățânii.
Sistemul Jianu - militaresc. Tabere stabile în păduri. Comunicații prin curieri călare. Spioni în satele oltene care raportau mișcările pașalelor turcești.
Comoara - ascunsă în peșteri. Aurul și bijuteriile jefuite - depozitate în ascunzișuri secrete. Mulți haiduci care au scăpat de poteră - au recuperat ulterior comorile.
Bătrânii din zona Cheile Bistriței povestesc și astăzi că în munți există încă peșteri cu comori ale lui Iancu Jianu - nedescoperite niciodată. Căutătorii de comori modernii încă bântuie zona.
Acțiunile lui - împotriva tuturor opresorilor. Boierii corupți (cei mai vechi care exploatau țăranii). Fanariotii (impuși de turci). Habsburgii (din Transilvania). Și mai ales turcii.
Faimosul atac - 1809. Iancu Jianu cu cetele sale traversează Dunărea spre sud. Atacă cetățile otomane Vidin și Plevna (Bulgaria de astăzi).
Le incendiază complet. Îl ucide pe Pazvan-Oglu - pașa din Vidin - ca răzbunare pentru atacul pașalei asupra Craiovei. Plus distrugerea totală a raialei turcești de la Turnu Măgurele.
Pașalele - umiliți. Turnu Măgurele - niciodată reconstruit ca cetate otomană. Iancu Jianu - devenit "spaima Turciei" în Balcani.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un boier oltean născut bogat, în vara lui 1809, să comandă 3.000 de haiduci înarmați, să traverseze Dunărea, să incendieze Vidinul și Plevna, să ucidă personal un pașă otoman, devenind cel mai temut atacator al Imperiului Otoman din Balcanii vremii - era o adevărată campanie militară haiducească, neegalată în istoria românească.
Comportamentul lui - regal. Iancu Jianu - se purta ca un voievod al Olteniei.
Făcea danii bisericilor. Construia clădiri pentru comunitatea din Craiova și Caracal. Distribuia 30-50% din prada jefuită orfanilor și văduvelor. Plus protejarea fetelor răpite de turci.
Robin Hood al Olteniei. Cu adevărat. Mărturiile contemporane - copleșitoare.
Suplinise puterea Domniei în Oltenia. Boierii corupți - se refugiau la București pentru a scăpa de el. Țăranii săraci - îl venerau ca pe un Mesia.
Capturarea - prin viclenie. În 1817, după 17 ani de haiducie, Iancu Jianu mergea singur pe ulițele Bucureștiului. Era încredințat de propriile contacte în capitală.
Capcana - pregătită de stăpânirea fanariotă. Iancu Jianu - prins fără luptă. Dus la închisoare. Osândit la moarte prin spânzurătoare.
Salvarea romantică - legea pământului. Conform tradiției juridice românești medievale - dacă o fată de neam (din familie boierească) cerea oficial să se mărite cu un osândit la moarte, acesta era iertat.
Multe domnițe de la curte - își exprimau dorința. Iancu Jianu - tânăr, frumos, faimos. Eroul romantic ideal pentru fetele de boieri.
El a ales una dintre ele. Sutimea Bălăceanu (după anumite surse). Căsătoria oficială. Iertarea finală. Renunțarea la haiducie.
Devine un boier rural respectabil. Moșii în Romanați. Case și conace în Craiova, Caracal, Slatina, București. O viață liniștită până la moartea sa în 14 decembrie 1842.
Era ironia finală - haiducul cel mai temut al Olteniei a sfârșit ca boier liniștit, datorită unei legi pământești care permitea fetelor să-și salveze viitorii soți condamnați.
În 1821 - Revoluția lui Tudor Vladimirescu. Iancu Jianu (deja "boier reformat") îl primește pe Tudor în Oltenia. Cetele de foști haiduci ai lui Jianu se alătură pandurilor lui Tudor Vladimirescu.
Era cel mai mare moment naționalist românesc pre-modern. Haiducia colaborând cu mișcarea revoluționară pandurească pentru aceleași idealuri - împotriva fanariotilor și otomanilor.
Astăzi, când mergi prin satele Munților Căpățânii din Vâlcea și auzi legendele localnicilor despre "peșterile lui Iancu Jianu" cu comori îngropate, e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, în aceste păduri, a trăit 17 ani cel mai temut haiduc al Olteniei - un boier bogat care a renunțat la 4 moșii și 14 sclavi pentru a deveni Robin Hood-ul românilor.
Iar când te gândești că Iancu Jianu a comandat 2.000-3.000 de haiduci înarmați, a incendiat 2 mari cetăți otomane (Vidinul și Plevna), a ucis un pașă turc, și a sfârșit boier liniștit datorită unei domnițe care l-a cerut de soț pentru a-l salva de spânzurătoare - înțelegi că istoria românească este mai dramatică și mai romantică decât orice film de la Hollywood.
Cel mai paradoxal haiduc al Europei pre-moderne - boier bogat devenit fugar, fugar devenit Robin Hood, Robin Hood devenit prizonier, prizonier salvat de domniță, soț devenit boier liniștit. Iancu Jianu - povestea perfectă a felului cum istoria românească combină hoția cu nobletea, banditismul cu naționalismul, romanticismul cu pragmatismul politic.