Marea foamete din 1946-1947 a omorât aproximativ 1 milion de oameni în Moldova istorică - cu 153 cazuri de canibalism documentate oficial - cea mai mare catastrofă umanitară a Europei post-WWII, organizată de regimul sovietic ca instrument de control politic, ascunsă 45 de ani de comuniști.
În toamna lui 1946, peste Moldova (atât România cât și Basarabia/RSS Moldovenească) se abătea cea mai mare catastrofă umanitară din Europa de după al Doilea Război Mondial.
Cauza oficială - seceta cumplită din 1945-1946. Temperaturile - record. Ziarele vremii notau 61°C la umbră în iulie 1946. Pământul - pârjolit. Recoltele - distruse.
Dar adevărata cauză - politica sovietică. Comisarii ruși "măturaseră" în toamna anului 1946 toate produsele alimentare din podurile și hambarele țăranilor. Gospodăriile țărănești - aveau "datorii" colosale de predare a cerealelor către statul sovietic.
Era foametea organizată politic. Genocid prin înfometare. Identic cu Holodomor-ul ucrainean din 1932-1933.
Cifrele oficiale - cumplite. În Republica Moldova (atunci RSS Moldovenească) - între 123.000-300.000 morți între decembrie 1946 și august 1947. 9 luni de înfometare totală.
Plus în România proprie - Moldova istorică (Iași, Vaslui, Bacău, Botoșani) - alte 100.000-200.000 morți. Plus Ucraina sudică - alte 500.000-700.000 morți.
Total estimat în întreaga zonă - 1 milion de morți. Cea mai mare foamete civilă a Europei post-WW2.
Mortalitatea în Moldova sovietică - de 10 ori mai mare decât în Rusia. De 5 ori mai mare decât în Ucraina. Era epicentrul absolut al foametei post-belice.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna pentru o mamă din satul Vlasinești (Botoșani) în iarna 1947, să-și vadă cei 7 copii flămânziți după 6 luni de înfometare totală, să-i hrănească cu "terci" făcut din coji de pâine măcinate cu praf, să asculte plânsetele lor de seara, să nu poată face nimic - era cea mai disperată situație umană din Europa modernă.
Comportamentele de supraviețuire - extreme. Oamenii mâncau:
- Humă (pământ argilos)
- Opinci vechi de piele (fierte pentru "supă")
- Animale moarte găsite pe câmpuri
- Plante otrăvitoare (sperând că nu îi vor omorî)
- Buruieni fiarte cu apă (singurul "ceai")
- Iarba care mai rămăsese verde
- Coaja copacilor (în special tei)
- Frunze tinere de toate tipurile
Ioana Timon din satul Valea Grecului (jud. Vaslui) - mărturie cumplită: "Ajunsesem să mănânc orice grăunte pe care îl găseam pe drum. Adunam praful din șanțul drumului în speranța că conține câteva grăunțe de grâu pierdute".
Gheorghe Boicu din comuna Vlasinești (jud. Botoșani) - povestea: "Părinții ne hrăneau pe mine și pe ceilalți 6 frați cu terci. Oamenii mâncau buruieni și fierbeau iarba care mai rămăsese nepârjolită de secetă, pentru a hrăni copiii".
Cazurile de canibalism - documentate oficial. Agenția Națională a Arhivelor (Republica Moldova) - 153 de cazuri confirmate de canibalism în 1946-1947. Cele mai multe - în județele Chișinău, Bender, Cahul, Bălți.
Documentele includ mărturii cutremurătoare:
- Familii care își gătesc copiii morți pentru a hrăni alți copii supraviețuitori
- Soți care își îngroapă soțiile moarte, apoi le dezgroapă noaptea pentru carne
- Bunici care își uciseseră nepoții de 2-3 ani pentru a supraviețui
Cazurile - nu erau pedepsite ca crime. Comuniștii sovietici știau că este foametea-cauză. Dar nu permiteau să fie discutate public.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un copil de 5 ani din satul Cărpineni (Republica Moldova) în martie 1947, să se trezească dimineața și să afle că frățiorul lui de 2 ani a murit peste noapte, să vadă cum mama îl așază pe masa din bucătărie, să nu înțeleagă încă ce urmează - era cumplitul moment în care o familie disperată decidea dacă să mai mănânce sau să moară de foame complet.
Bolile asociate - cumplite. Tifosul exantematic. Tuberculoza pulmonară. Pelagra. Distrofia alimentară severă. Sepsis. Pneumoniile cu plante toxice consumate disperat.
Mulți care nu mureau direct de foame - mureau din cauza acestor boli adiacente. Indirect, dar consecință directă.
Lipsa de alimentație în primii 5 ani de viață - efecte pe termen lung. Generația născută între 1942-1947 - cea mai bolnăvicioasă a istoriei moderne românești. Statura medie cu 5 cm mai mică decât generațiile anterioare. Mortalitate infantilă - cu 30% mai mare.
Răspunsul sovietic - cinic. Ministerul Aprovizionării URSS - reducea sistematic livrările de pâine pentru zonele moldovenești. Cota oficială pe persoană - 200 grame pâine zilnic (insuficient pentru supraviețuire).
La punctele de alimentare înființate în sate iarna 1946-1947 - pâinea se dădea de regulă NUMAI dacă satele dăduseră în prealabil cotele de predare către stat. "Datorii" colosale acumulate. Sate întregi - omorâte de foame pentru "necesitatea de a respecta datoriile către stat".
Era un sistem de teroare. Genocid economic structurat. Identic cu Holodomor-ul ucrainean din 1932-33 (5 milioane morți), dar la scară mai mică geografică.
Cele mai afectate zone:
- Republica Moldova (Basarabia istorică): 123.000-300.000 morți
- România - Moldova istorică (Iași, Vaslui, Bacău, Botoșani): 100.000-200.000 morți
- Ucraina sudică (Odesa, Mikolaiv): 500.000-700.000 morți
- România - Muntenia sudică (Brăila, Galați): 50.000 morți
Total Europa de Est: aprox. 1 milion morți de foame între 1946-1948.
Reacția occidentală - inexistentă. Aliaților SUA și Marea Britanie - nu acordau nicio asistență oficială către teritoriile aflate sub influența sovietică. Războiul Rece începea oficial.
Plus - autoritățile sovietice nu permiteau ca informațiile despre foamete să iasă oficial. Cenzura totală. Crucea Roșie Internațională - refuzată accesul.
Sfârșitul - vara 1947. Recolta din 1947 - excepțional de bună datorită ploilor abundente din primăvară. Foametea - se stinge treptat. Dar urmările - durează 20 de ani.
Ascunderea oficială - 45 de ani. Comuniștii români NICIODATĂ nu au menționat foametea din 1946-1947 în manualele de istorie. Plus comuniștii sovietici - același lucru.
Adevărul a ieșit oficial doar după 1990. Cercetările istoricilor români (Mihai Sturdza) și moldoveni (Igor Cașu) au documentat amploarea reală.
Astăzi - foametea din 1946-1947 NU este recunoscută oficial nici de Republica Moldova, nici de România, nici de Ucraina ca genocid. Diferența cu Ucraina - Holodomor-ul ucrainean din 1932-1933 este recunoscut oficial ca genocid de 25 țări.
Astăzi, când treci prin satele Moldovei istorice (Iași, Vaslui, Bacău, Botoșani) și vezi monumentele modeste de pe alei comemorând "Eroii Războiului", e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, în aceste sate liniștite, în primăvara anului 1947, mureau zilnic 50-100 de țărani de foame, mâncau pământul șanțurilor și fierbeau opincile pentru "supă", în timp ce trenurile cu grâu românesc plecau zilnic spre Moscova pentru îndeplinirea "obligațiilor de predare către statul sovietic".
Iar când te gândești că această tragedie - 1 milion de morți în 9 luni - a fost ascunsă oficial 45 de ani de comuniști, NU este recunoscută nici astăzi ca genocid de niciun stat român, moldovean sau ucrainean - înțelegi că anumite traume colective sunt suprimate strategic de regimuri succesive pentru a evita responsabilitățile politice.
Cea mai mare foamete civilă a Europei post-WWII - 1 milion de oameni morți în 9 luni (decembrie 1946 - august 1947), 153 cazuri de canibalism oficial documentate, sate întregi rase de pe hartă prin înfometare programată politic, totul ascuns 45 de ani de regimul comunist pentru a-și păstra mitul "eliberării URSS" - cea mai sumbră pagină a istoriei românești pe care manualele oficiale încă nu o povestesc generațiilor de copii români.