Perdelele fabricate la Pașcani ajungeau pe geamurile ambasadorilor din Canada, Franța și Statele Unite, dar românii de rând se băteau efectiv la coadă pentru o singură bucată din "fructul interzis".
În nordul Moldovei, în micul oraș Pașcani din județul Iași, a funcționat timp de 40 de ani una dintre cele mai faimoase fabrici textile ale României.
Întreprinderea de Tricotaje și Perdele "Siretul" din Pașcani. Înființată în 1973 de regimul comunist. Plus devenită rapid sinonimă cu luxul casnic românesc.
În anii '80, a avea la geam o perdea de la Siretul Pașcani era un adevărat motiv de mândrie. Plus un semn al statutului social. Plus dovada că ai "pile" și relații.
Producția fabricii din anii '80 era copleșitoare - 5 milioane de metri liniari de perdele în fiecare lună. Plus mii de angajați care lucrau în schimburi.
Cea mai mare parte a producției - destinată exportului. Perdelele de Pașcani ajungeau în Canada, Austria, Bulgaria, Statele Unite ale Americii, Franța și țările arabe. Era un brand românesc cunoscut în întreaga lume.
Pentru un cetățean obișnuit al Pașcaniului anilor '80, fabrica Siretul era inima economică a orașului. Mii de familii trăiau din salariile de acolo. Plus orașul întreg se dezvolta în jurul ei.
Calitatea perdelelor de Pașcani era incontestabilă. Erau perdele jacquard țesute cu modele complicate. Plus o finețe a materialului pe care puține fabrici din lume o puteau egala atunci.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, în România comunistă a anilor '80, să poți pune la geamul casei tale o perdea de la Siretul Pașcani - era un lux pe care majoritatea românilor nu și-l puteau permite, fiindcă aproape toată producția lua drumul exportului în Occident.
Perdelele de Pașcani reprezentau un adevărat "fruct interzis" pentru românul de rând. Teoretic, cvasi-majoritatea producției era destinată exportului. Plus românii obișnuiți aveau acces foarte limitat la ele.
În țară, perdelele de Pașcani le cumpărau ambasadorii străini, parlamentarii, membrii familiei Ceaușescu sau cei din anturajul familiei dictatoriale. Reprezentanții statelor comuniste trimiși în străinătate aveau în birourile lor faimoasele perdele.
Prețul - piperat spre exorbitant pentru omul obișnuit. Un metru liniar de perdea costa 21 de lei în anii comunismului - o sumă considerabilă pentru un salariu mediu al epocii.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru o gospodină din Pașcani sau Iași, în anii '80, să afle că la magazinul din centru "s-au băgat perdele de la Siretul", să alerge într-acolo și să găsească deja o coadă imensă, să se înghesuie efectiv la bătaie pentru un petec de perdea pe care voia să-l pună la geamul propriei case? Pentru că exact așa se întâmpla - în puținele rânduri când marfa era pusă la vânzare în țară, oamenii se băteau pentru ea.
Angajații fabricii Siretul erau bine văzuți în societatea comunistă. Plus mulți dintre ei au ajuns să se îmbogățească practicând comerțul la negru cu perdele scoase pe furiș din fabrică.
Perdelele de Pașcani erau atât de valoroase încât ajungeau să fie lăsate moștenire din generație în generație. Plus erau considerate un bun de familie prețios, ca bijuteriile sau covoarele de Cisnădie.
Spre deosebire de multe branduri comuniste care s-au prăbușit brusc imediat după Revoluție, Perdele Pașcani a continuat să funcționeze ani buni și după 1990. Plus a încercat să se adapteze la noua economie de piață.
În 1990, Siretul s-a constituit ca societate pe acțiuni, cu unic acționar statul român. Din 1998, acțiunile sale au fost cotate la Bursa de Valori București. Plus fabrica încerca să-și mențină poziția pe piață.
În 2003, firma încă avea profit de 5 milioane de euro și o cifră de afaceri de 12 milioane de euro. Părea că brandul va supraviețui tranziției la capitalism.
Dar situația s-a schimbat dramatic în următorii ani. Concurența produselor ieftine din import a lovit puternic. Plus cererea de perdele a scăzut la nivel mondial, nu doar în România. Plus modelele s-au schimbat - oamenii nu mai voiau perdelele grele de altădată.
Capacitatea de producție a scăzut treptat. De la cele 5 milioane de metri liniari pe lună din anii '80, fabrica a ajuns la doar o fracțiune din acea producție. Plus a trecut printr-un proces dificil de insolvență.
Activitatea de producție a fost împărțită în trei domenii separate - perdele, confecții și tricot. Plus partea de perdele s-a regrupat din 2014 sub o nouă societate care încearcă să mențină brandul cu tradiție.
Astăzi, la Pașcani încă se mai fabrică perdele. Plus există societăți care continuă tradiția cu tehnologie modernă, dar cu doar câteva zeci de angajați în loc de miile de altădată - tehnologia a înlocuit forța de muncă umană.
Clădirea fabricii istorice Siretul este astăzi aproape o ruină. Plus o mărturie tăcută a unei epoci în care un produs românesc era atât de bun încât ajungea pe geamurile ambasadorilor din întreaga lume.
Astăzi, când treci prin Pașcani și vezi clădirile vechi ale fostei fabrici Siretul, e greu să ne imaginăm că aici, în acest oraș modest din nordul Moldovei, se produceau 5 milioane de metri de perdele pe lună - perdele de o calitate atât de mare încât ajungeau în casele ambasadorilor din Canada, Franța și Statele Unite.
Iar când te gândești că aceste perdele erau un "fruct interzis" pentru românii de rând - care se băteau efectiv la coadă pentru un petec de perdea fabricat în propria lor țară, în timp ce aproape toată producția lua drumul exportului - înțelegi paradoxul cel mai dureros al economiei comuniste: o țară care producea lucruri de calitate mondială, dar le interzicea propriilor cetățeni.
Cel mai prețuit textil al românilor în comunism - perdelele de la Siretul Pașcani, 5 milioane de metri liniari produși lunar în anii '80, exportate în Canada, SUA, Franța și țările arabe, atât de valoroase încât erau lăsate moștenire din generație în generație - dovada că România comunistă producea adesea lucruri excelente pe care propriul popor nu și le putea permite.