Ştefan al III-lea, cunoscut mai bine ca Ştefan cel Mare, a dus peste 40 de războaie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase.
Dar prima bătălie a lui Ştefan cel Mare a fost chiar împotriva celui care i-a ucis tatăl, respectiv împotriva propriului său unchi.
Petru Aron.
Această primă confruntare a avut loc în aprilie 1457, la Doljești (pe Siret), urmată rapid de o a doua bătălie la Orbic (lângă Buhuși). Ștefan, sprijinit de o oaste formată din circa 6.000 de oameni (printre care și un contingent de munteni trimis de Vlad Țepeș, vărul său), l-a învins de două ori pe Petru Aron, cel care în 1451 îl omorâse și îl tăiase pe tatăl lui Ștefan, Bogdan al II-lea, la Reuseni.
Contextul și deznodământul
După aceste victorii decisive, Petru Aron a fost silit să fugă în Polonia, iar Ștefan a obținut controlul deplin asupra țării.
- Proclamarea ca domnitor: La scurt timp după bătălii, pe locul numit Direptate (lângă Suceava), Ștefan a fost proclamat domn al Moldovei de către adunarea stărilor țării, fiind uns cu mir de către mitropolitul Teoctist.
- O domnie legendară: Aceasta a fost prima pagină dintr-o istorie militară impresionantă. Deși tradiția populară spune că a ctitorit câte o biserică după fiecare victorie, cert este că Ștefan a transformat Moldova într-o putere regională greu de îngenuncheat timp de 47 de ani.
Rivalitatea cu Petru Aron nu s-a oprit însă acolo; Ștefan l-a urmărit ani la rând pentru a-și răzbuna tatăl și a securiza tronul, conflictul culminând mult mai târziu, în 1470, când Petru Aron a fost prins în urma bătăliei de la Baia și executat.
Această primă confruntare a avut loc în aprilie 1457, la Doljești (pe Siret), urmată la scurt timp de o a doua bătălie la Orbic (lângă Buhuși). Ștefan, sprijinit de o oaste de aproximativ 6.000 de oameni — printre care și un contingent important de munteni trimis de vărul său, Vlad Țepeș —, l-a învins pe ucigașul tatălui său. Petru Aron îl decapitase pe Bogdan al II-lea (tatăl lui Ștefan) în 1451, la o nuntă în Reuseni, pentru a-i lua tronul.
Deznodământul și urcarea pe tron
După ce a fost înfrânt în aceste două bătălii succesive, Petru Aron a fost silit să fugă în Polonia, lăsând calea liberă tânărului Ștefan.
- Proclamarea ca domnitor: La scurt timp după victorie, pe locul numit Direptate (o câmpie de lângă Suceava), Ștefan a fost întâmpinat de marea adunare a țării. Acolo a fost proclamat domn al Moldovei și uns cu mir de către mitropolitul Teoctist.
- O vânătoare de lungă durată: Rivalitatea cu unchiul său nu s-a încheiat însă în 1457. Petru Aron a continuat să uneltească din exil (Polonia și ulterior Ungaria) pentru a-și recupera tronul. Ștefan l-a urmărit cu tenacitate ani la rând pentru a-și securiza domnia și a-și răzbuna definitiv tatăl. Conflictul s-a încheiat abia în 1469 (sau începutul lui 1470), când, în urma unei campanii în Transilvania, Ștefan l-a prins pe Petru Aron și l-a executat.
Această primă bătălie de la Doljești a deschis drumul celei mai glorioase domnii din istoria Moldovei, o epocă de 47 de ani care a transformat țara într-un bastion de netrecut în calea marilor imperii.
După ce l-a alungat pe Petru Aron și a fost uns domn pe câmpia de la Direptate, tânărul Ștefan — care avea în jur de 24 de ani — nu a avut timp de serbări. Moldova pe care o moștenea era îngenuncheată de un război civil lung și sângeros, sfâșiată de interesele marilor boieri și prinsă ca o menghină între ambițiile Poloniei, Ungariei și umbra tot mai amenințătoare a Imperiului Otoman.
Primii ani de domnie au fost un amestec de diplomație extrem de abilă și lovituri militare chirurgicale. Ștefan știa că, pentru a-și păstra tronul și a-și răzbuna tatăl, trebuia să destabilizeze adăposturile lui Petru Aron.
Diplomație, trădare și primul mare conflict: Bătălia de la Baia (1467)
Inițial, Ștefan a încheiat pace cu Polonia, promițându-le vasalitate formală pentru a-și asigura spatele. Acest lucru l-a înfuriat la culme pe regele Ungariei, Matia Corvin (fiul lui Iancu de Hunedoara). Relațiile s-au tensionat și mai mult când Ștefan a atacat cetatea Chilia (aflată sub influență ungară) și i-a oferit azil lui moise Secuiul, un pretendent la tronul Transilvaniei.
În iarna anului 1467, Matia Corvin a decis că e timpul să-l dea jos pe „rebelul” Ștefan și să-l pună pe tron, din nou, pe Petru Aron. Regele Ungariei a intrat în Moldova cu o armată uriașă de aproximativ 40.000 de oameni, pârjolind totul în cale.
Ștefan, având doar vreo 12.000 de oșteni, a aplicat tactica pământului pârjolit. A atras armata maghiară în târgul înghesuit de la Baia.
Noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467: Ștefan a dat ordin ca orașul Baia să fie incendiat din toate părțile. În haosul, fumul și flăcările nopții, oștenii moldoveni au năvălit peste armata ungară surprinsă în somn. A fost un măcel teribil. Matia Corvin însuși a fost rănit grav de trei săgeți și o schijă, fiind salvat cu greu de garda sa și evacuat pe targă spre Transilvania.
Această victorie răsunătoare a consolidat definitiv autoritatea lui Ștefan. Petru Aron, care se afla în tabăra maghiară, a pierdut sprijinul lui Matia. Câțiva ani mai târziu, Ștefan a intrat în Transilvania, l-a prins pe ucigașul tatălui său și l-a executat. Răzbunarea era completă, dar greul abia începea.
Umbra Semilunei: Podul Înalt (1475)
Adevărata piatră de încercare pentru Ștefan a fost confruntarea cu cel mai puternic imperiu al vremii: Imperiul Otoman, condus de Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Ștefan refuzase să mai plătească tributul anual (haraciul), considerându-l o umilință.
Sultanul a trimis o armată colosală de peste 120.000 de oameni (turci și textualli munteni), condusă de Suleiman Pașa, cu ordinul clar de a supune Moldova. Ștefan avea din nou o armată mult mai mică, în jur de 40.000 de moldoveni, plus câteva mii de secui, unguri și polonezi.
La 10 ianuarie 1475, la Vaslui (Podul Înalt), pe o ceață densă și într-o zonă mlăștinoasă care bloca mișcările cavaleriei turcești, Ștefan a orchestrat una dintre cele mai mari înfrângeri din istoria islamului.
- Tactica geniului militar: Ștefan a așezat buciumași (trompetiști) în pădurile laterale. Când turcii au atacat, buciumașii au început să sune din toate părțile. Induși în eroare de ecou și de ceață, otomanii au crezut că sunt încercuiți de o armată uriașă și s-au panicat.
- Deznodământul: Atacul decisiv al lui Ștefan a transformat retragerea turcilor într-o fugă disperată prin mlaștini. Cronicarii vremii scriu că „rar s-a mai văzut o asemenea înfrângere pentru otomani”. Europa a fost șocată, iar Papa Papa al IV-lea l-a numit pe Ștefan „Athleta Christi” (Atletul lui Hristos).
Un domnitor complet
Deși a pierdut și el câteva bătălii (cum a fost cea de la Războieni în 1476, unde a fost copleșit numeric chiar de sultan), Ștefan nu a fost niciodată complet îngenuncheat. A știut mereu să reconstruiască oastea și să ridice cetăți de piatră fortificate (Soroca, Suceava, Neamț, Chilia, Cetatea Albă) care au rezistat celor mai grele asedii.
Pe lângă geniul militar, Ștefan a fost și un mare ctitor. Deși legenda celor peste 40 de biserici ridicate după fiecare bătălie este ușor romanțată, el a construit și restaurat zeci de mănăstiri (printre care Putna, Voroneț, Humor), punând bazele unui stil arhitectural unic (stilul moldovenesc) și transformând Moldova într-un centru cultural și spiritual ortodox de prim rang.
A murit la 2 iulie 1504, după o domnie de 47 de ani, două luni și trei săptămâni, fiind plâns de întregul popor și lăsând în urmă o Moldovă liberă, respectată și puternică.