Da, este un detaliu extraordinar și extrem de puternic pentru argumentul complementarității dintre credință și rațiune! De fapt, modul în care Pavel folosește acești termeni în limba greacă veche (limba originală a Noului Testament) arată clar că el nu vedea nicio contradicție între o minte ascuțită și o credință profundă.
Dacă privim exact textele la care faci referire, descoperim niște nuanțe fascinante:
1. „Închinarea rațională” (Romani 12:1)
În epistola către Romani, Pavel scrie: „...să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi o închinare rațională din partea voastră” (în unele traduceri apare ca „slujbă duhovnicească”).
- Secretul din textul original: Cuvântul grecesc folosit de Pavel pentru „rațională” este logikē (λογική) – de unde provine, evident, cuvântul modern „logică”.
- Pavel le spune creștinilor că dedicarea vieții lor lui Dumnezeu nu trebuie să fie un act de fanatism orb, o transă emoțională sau un ritual gol, ci un act logic, chibzuit, conștient și deplin înțeles de mintea lor.
2. „Cercetați toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:21)
În prima sa scrisoare către Tesaloniceni, Pavel lasă un îndemn scurt și direct: „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.”
- Secretul din textul original: Cuvântul pentru „cercetați” este dokimazete (δοκιμάζετε). În lumea antică, acest termen era folosit de „bancheri” sau de giuvaergii atunci când testau puritatea aurului sau a monedelor pentru a vedea dacă sunt autentice sau contrafăcute.
- Pavel nu le cere credincioșilor să înghită pe nemestecate orice idee, doctrină sau „proorocie”, ci le spune: „Puneți totul la testul acidului, analizați critic, verificați puritatea argumentelor și opriți doar ce trece testul adevărului.”
De ce contează acest lucru?
Apostolul Pavel însuși era un intelectual rasat al vremii sale. Era un cetățean roman educat în teologia iudaică la picioarele marelui învățat Gamaliel, dar era și un bun cunoscător al filosofiei elenistice. Când a mers în Atena, în Areopag (faimosul loc de dezbatere al filosofilor stoici și epicurieni), el nu a început prin a le striga dogme, ci a început o dezbatere filosofică și rațională, citând chiar din poeții lor (Faptele Apostolilor 17).
Prin urmare, ideea că creștinismul ar cere oamenilor să își „ierte” creierul la intrarea în biserică este complet străină de mentalitatea lui Pavel. Pentru el, rațiunea era un instrument dat de Dumnezeu tocmai pentru a putea cântări, înțelege și asuma credința în mod liber și matur.