Băile Olănești are cele mai multe izvoare minerale din orice stațiune balneară din România, peste 35 de surse diferite pe care specialiștii le compară cu apele de la Vichy, Ems sau Bourboule, dar celebrele izvoare au stat cu lacătul pus ani de zile din cauza unor oameni de afaceri care le-au acaparat după revoluție.
Apele minerale de la Olănești sunt menționate prima dată într-un hrisov din 1760 și sunt numite "ape tămăduitoare". Se aflau pe moșia clucerului Toma Olănescu, care a construit primele camere de băi. De aici vine și numele localității. Stațiunea este situată pe Valea Oltului, la o altitudine de 450 de metri, în centrul unei mici depresiuni deschise spre sud și închise la nord și vest de crestele calcaroase ale Carpaților.
Vestea despre puterea vindecătoare a apelor s-a răspândit prin cel mai neașteptat ambasador. Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluției din 1821, se retrăgea des la Olănești cu grupul său de boieri fideli. Faptul că liderul revoluționarilor venea aici pentru refacere a dus rapid la popularizarea stațiunii în toată Țara Românească.
Primele analize chimice ale apelor au fost efectuate în 1829-1830 de doctorul Karl Friedrich Siller, punându-se în evidență prezența iodului. În 1853-1854, Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, a realizat a doua analiză. Dar momentul decisiv a venit în 1868, când la îndemnul doctorului Carol Davila, chimistul Bernath Londway a executat studiul chimic al apelor și a identificat nu mai puțin de 40 de izvoare minerale diferite.
La Expoziția Internațională de la Viena din 1873, apele de la Olănești au primit Medalia de Aur pentru calitate. Anul acesta poate fi considerat nașterea oficială a stațiunii, deoarece după această recunoaștere internațională, așezarea a intrat pe harta balneologiei europene.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să bei apă direct de la izvor la Olănești, unde fiecare sursă avea o altă compoziție și o altă indicație terapeutică, iar medicii prescriu cu exactitate câte pahare, de la care izvor și la ce oră.
Un fapt mai puțin cunoscut este legătura cu armata țaristă. Un fost locotenent rus, Alexandru Rujinski, a rămas conducătorul moșiei și a încercat să popularizeze apele minerale, botezând băile "Băile Alexandreski" după țarul Alexandru I. A publicat primul afiș publicitar din Principate, oferind vizitatorilor încăperi spațioase, magazin cu prețuri modice, cazinou pentru distracție și grajduri pentru cai. În biroul administrației exista chiar o condică în care vizitatorii erau rugați să scrie dacă au fost bine tratați.
Dar dezastrul natural a lovit. O rupere de nori a provocat torente de apă care au astupat izvoarele. Acestea au fost regăsite și destupate abia după Primul Război Mondial. În 1922, cu sprijinul casei Rumpel A.G. din Viena, specializată în astfel de lucrări, au fost captate 22 de surse de ape minerale după cele mai noi tehnici ale vremii. Stațiunea a renăscut.
În anii 1950, s-a construit o bază de tratament pentru ocupanții sovietici și nomenclatura comunistă, cunoscută ca "Vila 1 Mai". Abia după 1970 au fost admiși și alți turiști, deși destul de selecționați. Tot în anii 1950 a fost descoperit renumitul izvor nr. 24, care avea să devină cel mai celebru din stațiune.
Te-ai întrebat vreodată de ce apele de la Olănești nu se îmbuteliază și nu se comercializează, deși sunt comparate cu cele mai celebre ape minerale din Europa? Pentru că apele hipotone și izotone care conțin sulf își pierd stabilitatea în contact cu aerul și își modifică proprietățile în câteva ore. Singurul mod de a beneficia de ele este să le bei direct de la sursă.
Aleea Izvoarelor, o promenadă de un kilometru care urmărește cursul râului Olănești și trece pe lângă principalele izvoare, rămâne sufletul stațiunii. Șerpuiește lin la umbra copacilor, cu bănci amenajate, o cascadă și un pod de lemn peste râu.
Astăzi, Băile Olănești ocupă primul loc în România în ceea ce privește numărul de izvoare, debitul total zilnic și varietatea compoziției apelor minerale. Peste 35 de surse hidrominerale, 15 izvoare captate pentru cura internă, alte 6 pentru cura externă. Apele sunt sulfuroase, bicarbonatate, iodurate, clorurate, sodice și calcice, fiecare cu indicații diferite.
Dar povestea postrevoluționară a fost amară. Prin hotărâri de guvern controversate, terenuri și proprietăți din domeniul public, inclusiv grupul central de izvoare, au ajuns în mâini private. Celebrele izvoare au stat cu lacătul pus ani de zile. Iar în timp ce apa vindecătoare curgea risipită în pământ, stațiunea care primise medalia de aur la Viena în 1873 se degrada sub ochii localnicilor neputincioși. Recent, investiții noi în spa-uri moderne au readus o parte din strălucire, dar ecoul a ceea ce a fost Olănești în epoca sa de aur rămâne un reproș adresat tuturor celor care au lăsat să se piardă una dintre cele mai valoroase comori balneare ale României.