Europa întreagă știa cine este Vlad Țepeș. Și se temea de el.
Cu peste 500 de ani înainte de apariția televiziunii sau a internetului, numele lui Vlad Țepeș ajunsese deja în marile orașe ale Europei. Negustori, diplomați, călători și cronicari povesteau despre domnitorul din Țara Românească care își conducea țara cu o mână de fier.
Vlad Țepeș a rămas în istorie pentru una dintre cele mai cumplite pedepse ale Evului Mediu: tragerea în țeapă. Hoți, tâlhari, trădători, boieri răzvrătiți și chiar prizonieri otomani puteau avea parte de această soartă. Metoda era atât de cunoscută încât i-a adus și supranumele sub care este cunoscut astăzi.
Cea mai celebră întâmplare este legată de campania sultanului Mehmed al II-lea împotriva lui Vlad. Când armata otomană a ajuns în apropierea Târgoviștei, a descoperit ceea ce cronicile vremii au numit mai târziu „pădurea de țepe” – mii de oameni executați și expuși pentru a răspândi groaza în rândul invadatorilor. Relatările spun că până și veteranii războaielor otomane au fost șocați de ceea ce au văzut.
Vestea despre faptele lui Vlad s-a răspândit rapid în Europa. În statele germane au apărut broșuri tipărite care descriau cruzimea sa, unele dintre ele fiind considerate printre primele publicații de mare succes ale vremii. Multe dintre aceste relatări au fost exagerate de adversarii săi politici, însă au contribuit decisiv la construirea legendei sale.
Cu toate acestea, imaginea lui Vlad Țepeș nu era aceeași peste tot. Dacă în unele țări era descris drept un tiran sângeros, în alte cronici era prezentat ca un conducător sever, dar drept, care a reușit să impună ordine într-o perioadă extrem de tulbure.
Există chiar și povestea celebrului pocal de aur lăsat lângă o fântână din Târgoviște. Legenda spune că nimeni nu îndrăznea să îl fure, de frica pedepselor aplicate de domnitor.
Astăzi, la mai bine de cinci secole de la moartea sa, Vlad Țepeș rămâne una dintre cele mai cunoscute și controversate personalități din istoria românilor. Pentru unii a fost un conducător nemilos. Pentru alții, un domnitor care a apărat țara și a impus legea într-o epocă în care slăbiciunea putea însemna dispariția unui stat.