În istoria modernă a României există o dinastie a cărei genealogie merge până la împărații Imperiului Bizantin - familia Cantacuzino.
Familia Cantacuzino. O familie de mari boieri români de origine greco-bizantină. Plus una dintre cele mai influente și mai bogate dinastii ale istoriei românești moderne.
Primul Cantacuzino cunoscut din istorie a fost un general pe nume Ioan. Era rudă cu împăratul bizantin Manuil Comnenul, care a domnit între 1143 și 1180. Plus dovada legăturii directe a familiei cu însăși împărăția Bizanțului.
Familia s-a stabilit în Țara Românească în secolul al XVI-lea. Plus, de atunci, a jucat un rol fundamental în istoria politică, culturală și economică a românilor.
Pentru un călător care vizitează astăzi Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, Castelul Cantacuzino din Bușteni sau Domeniul Cantacuzino de la Florești, este greu să-și imagineze că o singură familie a putut acumula o asemenea moștenire arhitecturală și culturală.
În istoria românească, familia Cantacuzino a dat doi domnitori - Șerban Cantacuzino și Ștefan Cantacuzino. Plus numeroase personalități publice care au marcat România modernă.
Șerban Cantacuzino, care a domnit în Țara Românească între 1678 și 1688, a lăsat o moștenire culturală uriașă. A fost fondatorul primei școli românești din București. Plus ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei și al Mănăstirii Cotroceni.
Mai mult, Șerban Cantacuzino a stabilit unitatea de măsură numită "stânjen" - folosită în Țara Românească pentru terenuri. Plus din vremea lui se păstrează una dintre cele mai vechi cărți de bucate de la noi - un document fascinant despre gastronomia secolului al XVII-lea.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, în Țara Românească a secolului al XVII-lea, să faci parte din familia Cantacuzino - era ca și cum ai fi avut, prin sânge, o legătură directă cu împărații Bizanțului, plus toate privilegiile, dar și pericolele politice pe care le aducea o asemenea poziție.
Cel mai cunoscut Cantacuzino al epocii moderne a fost Gheorghe Grigore Cantacuzino. Plus a primit, datorită averii fabuloase, porecla legendară "Nababul".
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a născut în 1832 la București. Plus s-a stins din viață în 1913, la 81 de ani.
Era unul din cei doi copii ai marelui vornic Grigore Cantacuzino și ai Luxiței Crețulescu. Plus a făcut studii strălucite la Paris, unde a obținut doctorat în drept.
Familia însăși era bogată - prin căsătorii și prin moșteniri. Plus la averea moștenită s-a adăugat ceva important: aurul negru. Petrolul fusese descoperit pe moșiile sale, ceea ce l-a transformat într-unul dintre cei mai bogați oameni ai Europei.
Era atât de bogat încât porecla "Nababul" - împrumutată din indianul nabab (prinț bogat) - i s-a potrivit perfect. Plus averea sa depășea puterea de înțelegere a contemporanilor săi.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un bucureștean obișnuit al sfârșitului de secol XIX, să auzi că în orașul tău trăiește "Nababul" Cantacuzino - un om atât de bogat încât despre el circulau legende, cum că ar fi vrut să-și pavereze curtea cu monede din aur și să-și învelească acoperișul tot cu aur?
Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost și un om politic activ. A fost de două ori președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru). Plus a condus Partidul Conservator între 1899 și 1907.
În funcția de prim-ministru, "Nababul" a făcut un gest neobișnuit pentru un politician - a donat bani din propria sa avere pentru înzestrarea armatei. Plus pentru construcția de poduri și căi ferate.
Mai mult, ca primar al Bucureștiului, și-a donat întregul salariu statului. Plus tot din banii lui personali a construit o fântână în Parcul Carol - cu ornamente realizate de sculptorul Karl Storck.
Cantacuzinii au lăsat o moștenire arhitecturală impresionantă. "Nababul" a construit trei palate. Plus toate au devenit, în timp, repere ale Belle Époque-ului românesc.
Cel mai cunoscut este Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei nr. 141 din București. Cunoscut astăzi ca "Casa cu Lei" datorită leilor de piatră de la intrare, cu stema familiei. Plus astăzi adăpostește Muzeul Național "George Enescu" și sediul Uniunii Compozitorilor.
A doua reședință impresionantă este Castelul Cantacuzino de la Bușteni. Construit între 1901 și 1911 în stil neoromânesc, după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Plus oferă o splendidă priveliște asupra Văii Prahovei și Crucii Caraiman.
A treia bijuterie arhitecturală este Domeniul Cantacuzino de la Florești. "Nababul" a vrut un palat care să imite Micul Trianon din grădina Versailles-ului. Plus a creat un complex de zeci de hectare cu parcuri, terenuri de vânătoare și echitație.
Pe lângă "Nababul", familia Cantacuzino a dat și alte personalități remarcabile. Ion Cantacuzino a fost medic microbiolog de renume mondial. Plus creatorul Institutului Cantacuzino - aflat pe picior de egalitate cu Institutul Pasteur din Paris.
Institutul Cantacuzino a fost cel mai mare producător de seruri și vaccinuri din toată Europa de Est la începutul secolului XX. Plus a salvat milioane de vieți prin produsele sale.
Ecaterina Cantacuzino, soția "Nababului", a fost și ea o personalitate marcantă. A înființat Căminul de copii Sf. Ecaterina. Plus aceasta era singura instituție românească omologată internațional în perioada interbelică pentru îngrijirea exemplară a copiilor orfani.
Maruca Cantacuzino - nora "Nababului" - a fost mama lui Bâzu Cantacuzino, celebrul aviator român, prietenul pilotului francez Antoine de Saint-Exupéry. Plus Maruca a devenit ulterior soția marelui compozitor George Enescu.
Prin testament, Maruca a lăsat statului român Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei. Plus cu o condiție clară - clădirea să devină Muzeul George Enescu, păstrând memoria marelui muzician român.
În Palatul Cantacuzino se organizau serate și audiții muzicale legendare. Plus George Enescu era un obișnuit al casei. La aceste evenimente participau personalități sonore din aristocrația română și străină.
Palatul era decorat cu picturi monumentale de G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Vermont. Plus cu sculpturi realizate de Fr. Storck și Em.W. Becker - o adevărată comoară artistică.
Schimbarea radicală a venit odată cu instaurarea regimului comunist în 1948. Familia Cantacuzino - ca toată aristocrația românească - a fost lovită brutal de noul regim.
Toate proprietățile familiei au fost confiscate prin naționalizare. Plus mulți dintre membrii familiei au fost arestați sau au fost nevoiți să fugă din țară.
Castelul de la Bușteni a fost confiscat. Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei a fost preluat de stat. Plus Domeniul Cantacuzino de la Florești - cu Micul Trianon românesc - a fost lăsat să se degradeze.
În câteva luni, una dintre cele mai prestigioase dinastii ale istoriei românești a fost practic ștearsă de pe harta proprietății și a influenței. Plus o întreagă moștenire bizantină dispărea într-o singură generație.
După Revoluția din 1989, urmașii familiei Cantacuzino au început să-și recupereze treptat unele proprietăți. Plus Castelul de la Bușteni a fost restaurat și a devenit muzeu și centru cultural.
Domeniul Cantacuzino de la Florești găzduiește astăzi anuala manifestare "Karpatia Horse Show". Plus permite vizitatorilor să descopere ce a însemnat odată "Micul Trianon românesc" al "Nababului".
Astăzi, când treci prin Bușteni și vezi Castelul Cantacuzino sau când admiri Palatul Muzeului Enescu de pe Calea Victoriei, e greu să ne imaginăm că o singură familie a putut construi atâtea bijuterii arhitecturale - moștenire a unei dinastii cu sânge bizantin care a domnit, ctitorit și creat timp de 500 de ani în Țările Române.
Iar când te gândești că familia Cantacuzino a dat României doi domnitori, un prim-ministru și primar al Bucureștiului, un microbiolog de renume mondial, mama soțului lui George Enescu și aviatori celebri - dar că, în câteva luni după 1948, toată această moștenire a fost confiscată de regimul comunist - înțelegi cât de fragil poate fi în istorie chiar și un patrimoniu acumulat timp de cinci secole.
Una dintre cele mai impresionante dinastii ale istoriei românești - familia Cantacuzino, de origine greco-bizantină cu rădăcini la împărații Manuil Comnenul, stabilită în Țara Românească în secolul al XVI-lea, care a dat doi domnitori (Șerban și Ștefan Cantacuzino), pe "Nababul" Gh. Grigore Cantacuzino - prim-ministru, primar al Bucureștiului și cel mai bogat om al Belle Époque-ului românesc - constructorul Palatului Cantacuzino, Castelului de la Bușteni și Micului Trianon de la Florești, microbiologul Ion Cantacuzino fondatorul Institutului cu același nume, dar al căror patrimoniu uriaș a fost confiscat brutal de regimul comunist în 1948 - dovada că, în istorie, până și cele mai impunătoare dinastii pot fi spulberate într-o singură generație.