Un anunț de angajare postat pe internet a devenit piesa centrală a unuia dintre cele mai ingenioase jafuri bancare din istoria recentă a Statelor Unite ale Americii. În data de 3 octombrie 2008, orașul Monroe din statul Washington a fost scena unei infracțiuni planificate cu o precizie matematică, bazată pe un element rar întâlnit în rândul criminalilor: camuflajul prin multiplicare vizuală. Creierul operațiunii a fost Anthony Curcio, care a reușit să fure suma de 400.000 de dolari folosindu-se de șomeri nevinovați pe post de momeală.
Totul a început cu câteva zile înainte, când Anthony a publicat un anunț pe platforma Craigslist. El pretindea că reprezintă o firmă de construcții și căuta muncitori pentru un proiect rutier, promițând un salariu atractiv. Instrucțiunile pentru candidați erau extrem de clare și specifice. Ei trebuiau să se prezinte în fața sucursalei Bank of America exact la ora 11:00. Condiția obligatorie pentru a fi intervievați era să poarte o uniformă completă de lucru, formată dintr-o cămașă albastră, o vestă reflectorizantă galbenă, ochelari de protecție transparenți și o mască de praf pentru respirație.
Numeroși bărbați dornici de muncă s-au prezentat la locul și ora stabilite, îmbrăcați exact așa cum li se ceruse. Fără să știe, ei au creat un scut uman vizual perfect. În același timp, o mașină blindată a companiei Brink's a oprit în fața băncii pentru un transfer de rutină. Anthony Curcio, îmbrăcat absolut identic cu grupul de șomeri, s-a apropiat rapid de gardianul care transporta banii. I-a pulverizat un spray paralizant direct în ochi, i-a smuls două pungi pline cu bani și a luat-o la fugă direct prin mijlocul mulțimii de bărbați confuzi, îmbrăcați la fel ca el.
Poliția a sosit la fața locului în câteva minute, dar a fost întâmpinată de o scenă complet haotică. Martorii oculari puteau doar să declare că hoțul purta o vestă galbenă și o mască de praf, descriere care se potrivea perfect cu toți cei cincisprezece candidați la interviu aflați pe trotuar. Profitând de această debusolare totală a autorităților, Anthony a fugit până la un pârâu din apropiere, unde a abandonat hainele, s-a urcat pe o cameră de anvelopă umflată și a plutit în aval până la un vehicul de evadare pregătit din timp.
Planul său aproape perfect s-a prăbușit abia o lună mai târziu, dar nu din cauza poliției, ci a unei coincidențe banale. Un om fără adăpost îl observase cu câteva săptămâni înainte pe Anthony în timp ce repeta traseul de evadare și nota numărul de înmatriculare al mașinii sale. Această informație a dus la arestarea sa și la o condamnare la închisoare, dar cazul a rămas în analele criminologiei ca un exemplu de manipulare vizuală extremă, unde uniformitatea a fost folosită ca arma principală.