Un înger tânăr și istovit ședea pe pervazul unui apartament, privind cu melancolie spre femeia întinsă pe canapea.
— Rămâi în urmă cu planul! — răsună o voce lângă el.
Un înger bătrân, cu aripi tocite de experiență, ateriză alături și îl împinse ușor cu o pană.
— Nu mai știu ce să fac cu ea... — murmură cel tânăr, aproape în lacrimi.
— Să vedem... Valeria Vladimirovna Ivanova, 36 de ani. Potențial literar și artistic remarcabil. Nerealizat. Potențial pentru o căsnicie fericită și doi fii născuți la interval mic. Nerealizat. — Îngerul bătrân citi dintr-o fișă apărută parcă din neant.
— Nu vrea nimic. Absolut nimic. Ar trebui să scrie povești pentru copii și să le ilustreze, însă...
Ridică din umeri.
— În schimb, este jurist de top într-o companie importantă. Își detestă meseria, dar merge zilnic la serviciu cu încăpățânarea unui berbec de munte. Se teme să nu piardă banii pe care, oricum, îi cheltuie doar pe costume business — trebuie să fie „la nivel”. Costume pe care, de altfel, le urăște.
Și-a cumpărat un apartament în centrul orașului, unde ajunge doar ca să doarmă.
Dacă ar avea curajul să lase totul în urmă și să urmeze ceea ce își dorește cu adevărat, în cel mult un an ar câștiga aceiași bani. Ar părăsi orașul pe care nu l-a iubit niciodată și s-ar muta la mare. Și-ar lua acel motan pufos și dolofan la care visează de ani întregi...
Acum nici măcar o pisică nu poate avea, pentru că aproape niciodată nu este acasă.
— Dar cu dragostea cum stă? — întrebă îngerul experimentat.
— Exact la fel. Bărbatul care îi este destinat o așteaptă acolo, lângă mare. O așteaptă de cinci ani. Acum cinci ani a găsit un pisoi abandonat și l-a salvat.
— Hm... situație complicată...
Bătrânul își scărpină gânditor creștetul.
— I-ai trimis vise inspiraționale? Ai aranjat întâlniri potrivite?
— Desigur! După fiecare vis se trezește morocănoasă și se răstește la toată lumea. I-am strecurat reclame la cursuri de desen, ateliere de scriere creativă, concursuri artistice... Șterge totul fără să citească. Aproape că am reușit chiar să-i organizez o întâlnire cu alesul ei. El venise în oraș. Avea aici un vechi camarad din armată. Ea a trecut pe lângă el fără să-l observe. Era ocupată cu o conversație importantă cu un client.
Îngerul tânăr își plecă resemnat capul.
— Atunci va trebui să recurgem la metode mai serioase — spuse bătrânul după o clipă de reflecție.
Dimineața era mohorâtă, asemenea dispoziției Valeriei, trezită brutal de telefonul șefului.
— Peste treizeci de minute ai avion. Sunt probleme la filiala din sud. Dacă rezolvi situația, primești o primă. Dacă nu, vei avea de dat explicații.
Câteva ore mai târziu, femeia se afla pe faleza unui oraș de coastă și privea întinderea nesfârșită a mării.
După ce își umplu plămânii cu aer sărat și curat, se întoarse pe călcâie, pregătită să meargă la filială. În acel moment, un biciclist care trecea pe acolo o observă prea târziu.
Valeria simți un impact puternic și fu proiectată pe scări, direct în apă.
Dacă un bărbat nu i-ar fi sărit imediat în ajutor, totul s-ar fi putut sfârși tragic.
Străinul i se păru vag cunoscut. El chemă un taxi și o duse la spital.
Diagnosticul: o comoție cerebrală ușoară și o fractură la picior.
Seara, șeful o sună furios și îi ceru explicații pentru absența sa de la filială.
Cu capul sfâșiat de durere, Valeria îi spuse, pe neașteptate, tot ceea ce acumulase în suflet de-a lungul anilor.
Câteva minute mai târziu era șomeră.
Pe ramura unui copac din fața ferestrei salonului stăteau doi îngeri.
— Totuși, fractura și comoția par cam drastice... — spuse îngrijorat cel tânăr.
— Nicidecum. Cu piciorul rupt nu poate fugi nicăieri, iar comoția nu-i va lăsa prea mult loc pentru gânduri inutile. În plus, ursitul ei a înțeles deja totul. Crezi că vine întâmplător în fiecare zi cu mandarine?
Îngerul bătrân zâmbi mulțumit.
— Și cu talentul ei artistic?
— Mâine, colega de salon va fi externată și va uita în noptieră un album de desen și câteva creioane. De acolo înainte, lucrurile se vor așeza singure.
Îngerul experimentat își frecă mâinile cu satisfacție.
Un înger tânăr și istovit ședea pe pervazul unui apartament, privind cu melancolie spre femeia întinsă pe canapea.
-Marcus de seară-