Bărbatul cu farmece dubioase – 2016, Giurgiu
Povestea asta începe într-o localitate din Giurgiu. Acolo locuiam împreună cu prietena mea de atunci, în casa părinților ei. Era o sâmbătă de vară și veniseră mai multe rude pe la noi de la București – am făcut grătar, am râs, diferite activități. Copiii mătușii ei pictau, noi povesteam pe lângă grătar și tot așa.
Mătușa prietenei mele divorțase din prima căsătorie, avea doi copii și a venit la acel moment cu iubitul de atunci, n-o să-i menționez numele, este o persoană publică (din domeniul muzical) – un personaj energic și destul de ciudat în general, însă care părea a dori dubios de mult să se împrietenească cu toată lumea, se băga în toate discuțiile, făcea să fie totul despre el, cumva. Până și câinele familiei, un câine negru de talie mică foarte prietenos în general, îl privea cumva parcă cu precauție – mârâia la el de parcă ceva nu era ok, deși erau multe persoane noi acolo.
Știu că am ajuns la un moment dat la un subiect despre religie, Dumnezeu, icoane – cred că aveau copiii o carte de colorat cu Iisus – nu mă consider cea mai religioasă persoană, că nu merg des la biserică, însă știu cum am crescut și respect valorile – și atunci iubitul mătușii a devenit dintr-o dată foarte interesat să le spună copiilor că totul e un fals, că e o minciună, că Dumnezeu nu există și că icoanele sunt niște blasfemii, niște minciuni. Moment în care am zis, bă, nu mi se pare cel mai ok să vii cu astfel de poziții și discuții la o masă ocazională, mai ales când poate oamenii de acolo sunt de alte convingeri și mai ales când, bineînțeles, nu sunt copiii tăi. A intervenit mătușa și l-a oprit, și el a rămas cu o expresie ciudată pe chip.
Mai departe după-amiaza a continuat normal, am mâncat, și pe seară ei trebuiau să plece înapoi la București pentru că tipul respectiv avea a doua zi o vizită la nu știu ce emisiune. Acum vine partea dubioasă.
Când și-a luat la revedere de la noi, tipul respectiv ne-a îmbrățișat pe fiecare rostind ceva la ureche, ca o scurtă incantație, ceva foarte ciudat. A făcut această chestie cu fiecare din cei care am rămas acasă. Au plecat și în nici o jumătate de oră prietenei mele i s-a făcut rău, cumnatei la fel și verișoarei lor la fel – toate 3 un rău din ăla cu sfârșeală, de cădeai din picioare, ca de deochi, cu vomă și tot așa. Menționez că mâncarea a fost perfect în regulă, nu s-a băut alcool, din 15 persoane câte am fost acolo (plus copiii care au mâncat aceeași mâncare) doar lor li s-a făcut rău. Cumnata a sunat-o pe mama ei și le-a descântat la toate 3 la telefon și, ca prin minune, a trecut tot. Menționez că tipul respectiv a spus incantația respectivă la toată lumea, inclusiv mie, inclusiv lor, în șoaptă la ureche. După ce s-au liniștit lucrurile, în seara aia, am găsit aproape ascuns în casă un lucru de-al lui (nu mai contează ce), aparent „uitat” acolo. Când l-a sunat cumnatul meu, a zis că nu îl mai vrea, chiar ne roagă să îl păstrăm noi – lucru care nu s-a întâmplat, l-am aruncat în WC-ul din grădină. Asta a fost povestea mea, mai departe părerile aparțin fiecăruia, dar toate detaliile au fost mult prea dubioase ca să le trecem cu vederea. Nu suntem cu chestii dintr-astea, lucrăm în corporații, însă toată energia zilei și a omului, cum s-a întâmplat tot, ne-a pus serios pe gânduri.