Dovlecelul (Cucurbita pepo) este o plantă legumicolă anuală din familia Cucurbitaceae (din care fac parte și castraveții, pepenii și dovlecii de iarnă).
Botanic vorbind, dovlecelul este considerat un fruct (mai exact o bacă modificată, numită peponidă), deoarece conține semințe și se dezvoltă din floarea plantei. Cu toate acestea, în gastronomie este tratat și consumat ca legumă.
Caracteristici principale
- Origine: Este originar din America Centrală și de Sud, dar soiurile moderne de dovlecel flexibil, recoltate necunoscute/tinere (cunoscute și sub numele de zucchini), au fost selectate și dezvoltate în Italia în secolul al XIX-lea.
- Aspect: Are o formă alungită (asemănătoare cu un castravete) sau uneori sferică, iar coaja poate fi verde închis, verde deschis cu dungi, galbenă sau chiar albă. Pulpa este fragedă, de culoare alb-crem, cu un gust delicat.
- Proprietăți nutriționale: Este un aliment foarte hipocaloric (peste 90% apă), bogat în fibre, potasiu, vitamina C, vitamina A și antioxidanți (precum luteina și zeaxantina).
Utilizare în bucătărie
Dovlecelul este extrem de versatil și se prepară în numeroase moduri:
- Gătit: Prăjit (dovlecei pane), copt, la grătar, în tocănițe (cum ar fi ghiveciul sau ratatouille-ul franțuzesc) sau umplut cu carne/orez.
- Crud: Tăiat fâșii subțiri sau dat prin răzătoare în salate fresh.
- Florile de dovlecel: Sunt considerate o delicatesă în multe bucătării (mai ales în cea italiană), fiind adesea umplute cu brânză și prăjite în aluat pane.