Delta Dunării se extinde cu aproximativ 40 de metri pe an spre Marea Neagră, este cel mai tânăr pământ din Europa, și adăpostește peste 300 de specii de păsări într-o sălbăticie care arată la fel ca acum 5.000 de ani.
Dunărea parcurge 2.860 de kilometri prin 10 țări europene, strângând apele din Alpii germani, Pusta ungară și Carpații românești. Când ajunge la Tulcea, se desparte în trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, și se varsă în Marea Neagră formând cel mai mare și cel mai bine conservat delta fluvial din Europa.
Suprafața Deltei este de 5.800 de kilometri pătrați, din care 82% se află pe teritoriul României și 18% pe cel al Ucrainei. Este a treia zonă umedă ca mărime din lume, după delta Volga și delta Mississippi. UNESCO a declarat-o Rezervație a Biosferei în 1991, iar din 1998 este inclusă în patrimoniul mondial.
Ceea ce face Delta unică este faptul că este un organism viu care crește. Dunărea transportă anual peste 60 de milioane de tone de aluviuni. Aceste sedimente se depun la gurile de vărsare, extinzând continentul cu aproximativ 40 de metri pe an. Pământul pe care calci la Sulina are câteva sute de ani. Este cel mai tânăr teritoriu din Europa.
Doar cei care au navigat pe canalele Deltei la răsăritul soarelui, în liniștea totală, cu stârcii albi ridându-se leneș din trestii și cu pelicanul creț plutind maiestuos pe apă, pot înțelege cu adevărat de ce acest loc a fost comparat cu un paradis terestru pe care civilizația nu l-a atins.
Biodiversitatea este copleșitoare. Peste 300 de specii de păsări, dintre care 176 clocesc aici. Cea mai importantă colonie de pelicani creți din Europa, cu peste 2.500 de perechi. Stârci, egrete, cormorani, pescăruși, vulturi codalbi, lebede. Delta este o stație obligatorie pe ruta de migrație a păsărilor din Europa de Nord spre Africa.
În apele Deltei trăiesc 160 de specii de pești. Sturionii, dintre cei mai vechi pești de pe planetă, se reproduc în apele dulci ale Dunării de milioane de ani. Crapul, somnul, știuca, șalăul, bibanul, scrumbia de Dunăre. Pescuitul este activitatea care definește comunitățile din Deltă de secole.
Comunitățile umane sunt la fel de diverse ca ecosistemul. Lipovenii, ruși-staroveri care au fugit din Rusia în secolul al XVIII-lea pentru a-și păstra credința veche, trăiesc în sate cu case vopsite în albastru pe malurile canalelor. Ucrainenii din Chilia au propriile tradiții. Românii din Sulina, Sfântu Gheorghe și Crișan sunt pescari de generații.
Te-ai întrebat vreodată de ce cel mai important ecosistem acvatic din Europa, un loc unic pe planetă recunoscut de UNESCO, nu are un aeroport, nu are drumuri asfaltate și nu are apă curentă în majoritatea localităților?
Amenințările sunt reale. Braconajul, poluarea, schimbările climatice, defrișările ilegale de stuf și proiectele de canalizare a brațelor amenință echilibrul fragil al ecosistemului. Populația din Deltă scade constant, tinerii pleacă spre orașe, iar satele tradiționale se depopulează.
Astăzi, Delta Dunării rămâne unul dintre ultimele teritorii sălbatice din Europa. Un loc unde poți naviga ore întregi fără să vezi o construcție umană, unde noaptea este întuneric total și cerul este plin de stele, și unde liniștea este atât de profundă încât auzi cum cresc trestiile. Iar când te gândești că acest paradis se află la doar 300 de kilometri de București, într-o țară membră a Uniunii Europene, înțelegi că România păstrează o comoară pe care restul Europei a pierdut-o de mult.