Un seismograf (numit și seismometru când ne referim strict la senzor) este un instrument științific utilizat pentru a detecta, măsura și înregistra undele seismice provocate de cutremure, explozii sau alte vibrații ale scoarței terestre.
Rezultatul înregistrării sale se numește seismogramă — acea linie ondulată caracteristică ce arată intensitatea și durata mișcării solului.
Cum funcționează?
Principiul de bază din spatele oricărui seismograf este inerția:
- Baza și cadrul aparatului sunt fixate direct pe sol sau într-o fundație din beton, astfel încât se mișcă odată cu Pământul la apariția undelor seismice.
- Greutatea (pendulul) este suspendată liber de cadru prin arcuri sau fire. Datorită inerției, această greutate tinde să rămână pe loc în timp ce solul și cadrul din jur se clatină.
- Penița sau senzorul fixat pe greutatea suspendată înregistrează diferența de mișcare dintre cadrul mobil și greutatea care rămâne fixă.
Cum arată un seismograf?
Aspectul său difera semnificativ în funcție de epocă și tehnologie:
1. Seismograful mecanic (clasic)
Arată ca un dispozitiv mecanic din laborator. Este format din:
- Un cadru metalic masiv ancorat în podea.
- O greutate mare (pendul) atârnată de un fir sau un arc.
- Un tambur rotativ cu hârtie, acționat continuu de un ceas.
- O peniță atașată de pendul care trasează o linie dreaptă pe hârtie când solul e liniștit, sau linii în zig-zag ample în timpul unui cutremur.
2. Seismometrul modern (digital)
Aparatele moderne nu mai folosesc pârghii mecanice și hârtie:
- Arată ca niște cilindri sau cutii metalice ermetice, foarte compacte și robuste, adesea îngropate în sol sau instalate în foraje adânci.
- În loc de peniță, utilizează bobine electromagnetice și senzori optici care măsoară curentul electric generat de mișcarea masei interne.
- Datele sunt trimise instantaneu prin internet sau satelit direct la centrele de monitorizare seismică.