Aproape de ora visării, când cerul își deschide cartea de povești, te invit să te pierzi într-un dans cosmic al sufletului. Am așezat în câteva versuri liniștea și magia unei nopți de vară în care universul ne îmbrățișează. Închide ochii și simte...
Sub mantia albastră ce poartă infinitul,
Un univers de taine se-aprinde ușor,
Se scrie-n stele calde întreg nemărginitul,
În pași de galaxii și vise care zbor.
Răsare mândra Lună, o doamnă argintie,
Ce veghează blândă peste lumea toată,
Iar când îmbrățișează Soarele-n magie,
O tainică Eclipsă pe cer se arată.
E doar un dans sublim de umbră și lumină,
O clipă de uimire ce lumea o oprește,
O îmbrățișare rară, cerească și senină,
Ce pământul întreg în taină o privește.
Iar când se lasă noaptea, coboară Perseide,
O ploaie de lumină ce curge peste noi,
În fiecare jerbă un gând frumos deschide,
Să prindem o dorință în nopțile de apoi.
Uneori, cele mai puternice dorințe se prind în momente de tăcere, sub privirea unui cer nesfârșit. Dacă aceste versuri ți-au adus o clipă de liniște sau o amintire dragă, m-aș bucura să știu că au ajuns la inima ta. ✨❤️