🫁🌳 Arborele din afara ta și Arborele din interiorul tău
Dacă privești imaginea plămânilor tăi, traheea, bronhiile și nenumăratele ramificații ale bronhiolelor... și o așezi lângă imaginea unui copac întors, asemănarea produce un mic șoc vizual.
În pieptul tău există ceva care seamănă izbitor cu un Arbore. Traheea devine trunchiul... Bronhiile se desfac asemenea ramurilor... Bronhiolele continuă divizarea până la cele mai fine terminații ale arborelui respirator.
De altfel, anatomia însăși folosește denumirea de „arbore bronșic”. Dar partea fascinantă nu este doar asemănarea... Este faptul că Natura folosește din nou aceeași mare Lege: Ramificarea.
O întâlnim în copaci, rădăcini, plămâni, vase de sânge, cursuri de apă și în multe alte structuri naturale. Un centru se divide... apoi se divide din nou... și din nou... până când o singură cale poate comunica cu un teritoriu enorm.
În limbaj alchimic, aceasta este una dintre frumoasele corespondențe dintre Microcosmos – Omul și Macrocosmos – Natura.
🍃 Două „jumătăți” ale aceluiași schimb
Plămânul și Arborele nu doar seamănă. Între noi și lumea vegetală există un schimb real de materie. Tu inspiri oxigen și elimini dioxid de carbon prin respirație. Planta folosește dioxidul de carbon în fotosinteză și eliberează oxigen.
Alchimic, imaginea rămâne extraordinară: ceea ce părăsește o formă de Viață poate intra în circuitul alteia. Tu nu ești un sistem complet închis. Cu fiecare inspirație, ceva din Exterior devine Interior. Cu fiecare expirație, ceva ce a fost Interior se întoarce în Exterior.
Respirația este una dintre dovezile cotidiene că granița dintre „Eu” și „Lume” este mult mai permeabilă decât pare.
Pădurea este Arborele respirator rămas în afara ta, iar plămânii sunt Arborele pe care Natura l-a desenat în interiorul tău. Unul își deschide coroana către Cer. Celălalt își deschide ramurile în piept. Iar între ele circulă Aerul.
🌬️ Metalul, Toamna și Tristețea
Există însă o corespondență și mai surprinzătoare. În Medicina Tradițională Chineză, Plămânul este asociat cu Metalul, cu anotimpul Toamnei și, în plan emoțional, cu tristețea și doliul. Și gândește-te ce face Natura toamna.
Copacul nu încearcă să păstreze fiecare frunză. Nu negociază cu ceea ce și-a încheiat ciclul. Lasă să cadă. Își retrage seva, păstrează ceea ce este esențial și renunță la ceea ce nu mai poate duce în următorul anotimp... De aceea corespondența este atât de frumoasă.
Plămânul însuși funcționează prin aceeași alternanță fundamentală: Primește... Eliberează... Inspiri... Expiri. Nu poți trăi numai inspirând. Dar nici numai expirând. Viața există tocmai în alternanța dintre cele două.
Iar atunci când suntem speriați, tensionați, copleșiți sau plângem, respirația chiar se poate modifica: devine superficială, sacadată, uneori pare că „se blochează”. Corpul exprimă prin respirație ceea ce trăim.
Alchimic, putem privi această mișcare ca pe o lecție simplă: nu tot ceea ce ai primit trebuie și păstrat. Unele lucruri trebuie inspirate, trăite, transformate... și apoi expirate.
🌳 De ce ne face atât de bine să respirăm într-o pădure?
În pădure se schimbă simultan foarte multe lucruri: peisajul, mirosurile, sunetele, temperatura, lumina, ritmul mersului, atenția și felul în care respirăm.
Dar în lectura alchimică se mai întâmplă ceva frumos: Arborele interior se întâlnește cu Arborele exterior. Ramificație în fața ramificației. Respirație în mijlocul respirației Naturii.
Iar pentru câteva minute omul își poate aminti că nu trăiește în afara Naturii... Este Natura!
⚗️ Un mic ritual al Arborelui Interior
Data viitoare când te simți încărcat, așează-te lângă un copac. Nu trebuie să faci nimic complicat.
Pune o mână pe piept și privește-i ramurile.
Inspiră lent și imaginează-ți arborele bronșic deschizându-se în interiorul pieptului.
La inspirație spune în gând: „Primesc ceea ce mă hrănește.”
Iar la expirație: „Eliberez ceea ce și-a încheiat rostul.”
Repetă de câteva ori. Nu face asta pentru a forța ceva să plece, fă-o pentru a-i aminti corpului o lege pe care o cunoaște deja: Viața nu înseamnă numai să primești. Viața înseamnă Circulație.
🌳 Arborele primește și eliberează.
🫁 Plămânul primește și eliberează.
🌊 Râul primește și duce mai departe.
🩸 Sângele vine și pleacă.
Cred că acesta este unul dintre marile secrete ascunse în geometria Naturii... Viața nu construiește ziduri. Construiește rețele de schimb. Iar de fiecare dată când inspiri, Arborele din interiorul tău își deschide din nou ramurile către lume... Precum în afară, așa și înăuntru... Macrocosmos și Microcosmos respirând, pentru o clipă, prin aceeași Lege. 🫁🌳✨