Bram Stoker nu a călcat niciodată în România, a confundat Vlad Țepeș cu un vampir dintr-o legendă irlandeză, și a creat din greșeală cel mai celebru brand pe care România nu l-a inventat dar de pe urma căruia câștigă milioane de euro anual.
În 1897, un scriitor irlandez pe nume Bram Stoker a publicat la Londra un roman gothic intitulat Dracula. Stoker era manager al teatrului Lyceum din Londra și nu vizitase niciodată Europa de Est. Tot ce știa despre Transilvania și despre Vlad Țepeș provenea din câteva cărți citite la British Library.
Stoker căutase inițial un nume pentru vampirul său. Manuscrisul original arată că personajul se numea "Count Wampyr". Apoi, într-o carte a lui William Wilkinson despre principatele dunărene, Stoker a găsit numele "Dracula" și o notă de subsol care explica că înseamnă "Dracul" sau "Diavolul". A schimbat numele imediat.
Ce nu a înțeles Stoker este că "Dracul" însemna de fapt "Dragonul", de la Ordinul Dragonului al cărui membru fusese Vlad al II-lea, tatăl lui Țepeș. "Dracula" însemna "fiul Dragonului", nu "fiul Diavolului". O confuzie lingvistică a creat cel mai celebru personaj horror din istorie.
Doar cei care au citit romanul lui Stoker și apoi au studiat viața reală a lui Vlad Țepeș pot înțelege cu adevărat cât de puțin au în comun vampirul fictiv și domnitorul real. Țepeș nu era vampir, nu bea sânge și nu se temea de usturoi. Era un domnitor brutal dar eficient care își apăra țara cu metode extreme.
Stoker a plasat castelul lui Dracula în Pasul Bârgăului din Bistrița-Năsăud, un loc pe care nu-l văzuse niciodată. Descrierea geografică din roman este vagă și plină de inexactități. Castelul Bran, care astăzi se promovează ca "Castelul lui Dracula", nu are nicio legătură nici cu Stoker, nici cu Țepeș care a trecut pe acolo doar în trecere.
Romanul a avut un succes moderat la lansare. A devenit fenomen mondial abia în secolul XX, prin adaptările cinematografice. Filmul Nosferatu din 1922, apoi Dracula cu Bela Lugosi din 1931, și zecile de filme care au urmat au transformat un roman gothic mediocru într-un brand global.
Te-ai întrebat vreodată cum se simte România să fie cunoscută în toată lumea pentru un vampir fictiv inventat de un irlandez care n-a călcat niciodată pe pământ românesc, și nu pentru Brâncuși, pentru Enescu sau pentru Nadia Comăneci?
România a ales să profite de brand. Castelul Bran atrage anual sute de mii de turiști care vin să vadă "castelul lui Dracula". Magazine cu vampiri, tricouri cu colți, suveniruri cu sicrie miniaturale. Industria Dracula generează milioane de euro anual. Este cel mai de succes brand turistic al României, construit pe o ficțiune.
Astăzi, dacă întrebi un turist american sau japonez ce știe despre România, primul cuvânt va fi "Dracula". Nu Brâncuși. Nu Carpați. Nu Delta Dunării. Dracula. Un personaj inventat de un irlandez care a confundat un dragon cu un diavol. Iar România, în loc să se supere, a pus vampirul pe toate afișele turistice. Pentru că în turism, un mit bine vândut valorează mai mult decât un adevăr prost promovat.