Călugărul care a scris viitorul României

 

Călugărul care a scris viitorul României: Profețiile uitate păstrate într-o ladă ferecată dintr-o mănăstire izolată din Moldova

În inima codrilor seculari ai Moldovei, ascunsă de privirile lumii și ferită de drumurile bătătorite ale pelerinilor, se află mănăstirea cu zidurile crăpată de vreme unde timp de decenii s-a păstrat un secret teribil: o ladă de stejar ferecată în fier, conținând filele scrise de mână ale unui călugăr retras în schimnicie la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

​Fratele Onufrie nu era un călugăr obișnuit. Înainte de a îmbrăca haina monahală, fusese astrolog și sfetnic la curtea domnească, un om care învățase tainele stelelor și ale manuscriselor vechi în bibliotecile ascunse ale Constantinopolului. Retras în singurătate după o molimă care i-a răpit familia, el și-a petrecut ultimii treizeci de ani din viață mâzgâlind pagini întregi de pergament cu cerneală făcută din fiere de nuc și coajă de stejar, notând viziuni pe care starețul mănăstirii le-a închis sub lacăt imediat după moartea sa, în 1802.

​Ceea ce face ca aceste scrieri uitate să stârnească și astăzi fiori celor puțini care le-au parcurs fragmentele este precizia înfiorătoare cu care descriu evenimente istorice greu de anticipat în acele timpuri primitive.

​Pe o filă îngółbenită, datată sub un simbol criptic ce reprezenta anul 1859, Onufrie a scris:

​„Se vor uni două inimi ale aceluiași trup pe malul unei ape mari, sub o stea cu opt colțuri, iar țara se va ridica din genunchi prin voia unui domn care va purta numele unei păsări mândre și libere.” (O referire transparentă, consideră istoricii mistici, la Unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza).

​Mai departe, pe paginile care descriau veacul al XX-lea, scrisul călugărului devine saccadat, apăsat, de parcă mâna i-ar fi tremurat de groază:

​„Frații se vor ridica împotriva fraților, iar coroanele de aur vor fi călcate în picioare de cizme de oțel și steaguri roșii ca sângele. Un om fără Dumnezeu va îngenunchea pământul acesta și va ridica ziduri de piatră și sârmă în sufletul omului. Dar pedeapsa va veni de Crăciun, când gerul va fi înroșit de foc și gloanțe, iar poporul își va căuta morții prin piețe.”

​Dar cel mai mult îi cutremură pe cei care au studiat lada din Moldova pasajul final, cel lăsat fără dată fixă, despre viitorul apropiat. Călugărul descrie o eră în care oamenii vor uita de pământ și se vor închina unor idoli invizibili din sticlă și lumină rece:

​„În zilele de pe urmă, fiii acestui neam vor alerga pe drumuri de foc fără cai, vor vorbi cu umbre în cutii negre și vor vinde pământul strămoșesc pentru arginți străini. Moldova va părea o grădină părăsită, cu bătrâni singuri pe prispă și sate fără copii. Dar când tăcerea va fi deplină și păcatele vor umple cupa cerului, din piatra munților va izvorî o lumină nouă, iar o lege veche, scrisă în sânge și răbdare, va renaște din cenușă.”

​Până în ziua de azi, lada din mănăstirea moldovenească este păzită cu strictețe, iar stareții de acolo repetă un avertisment lăsat ca testament de generații: „Cine deschide lada pentru slavă de o clipă, va culege furtuna pe care bătrânul a încercat să o oprească.”

Sursa: tolandosa

Mistere