28 august 1817 – Colonizarea Basarabiei țariste – Coloniștii germani din landurile Wurtemberg și Bavaria.
Colonizarea guberniei Basarabiei a fost un intens proces de imigrare și colonizare care a avut loc în Basarabia țaristă, ca parte componentă a Imperiului Rus pe parcursul anilor 1812–1917, proces care a avut efecte de lungă durată asupra populației și structurii etnice a teritoriului dintre Prut și Nistru. La 28 august 1817, țarul rus a aprobat decizia Consiliului de Miniștri de a permite coloniștilor germani, veniți din regatele Wurtemberg și Bavaria, să se stabilească în Basarabia țaristă. Germanii au primit înlesniri speciale pentru a se așeza în sudul Basarabiei: erau scutiți de impozite și prestații pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe câte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul așezării în Basarabia până la obținerea primei recolte; erau scutiți de orice prestație militară; le era asigurată deplina libertate a cultului.
Aceste facilități generoase au atras valuri succesive de coloniști dornici de o viață mai bună, transformând radical regiunea Bugeacului și a sudului basarabean. Pustiii și stepele măturate de vânt au fost treptat acoperite de sate prospere, construite după rigorile germane: străzi drepte, case trainice din piatră, școli, biserici și gospodării agricole extrem de bine organizate. Germanii basarabeni au adus cu ei tehnici avansate de agricultură, au introdus culturi noi și au dezvoltat o viticultură performantă, devenind rapid un model de hărnicie și eficiență economică în cadrul imperiului.
Deși au truit decenii la rând păstrându-și limba, tradițiile, religia și identitatea culturală în armonie relativă cu celelalte etnii băștinașe — români, ucraineni, ruși, bulgari sau găgăuzi —, destinul acestei comunități a suferit o turnură tragică în secolul al XX-lea. În 1940, în urma pactului Ribbentrop-Molotov și a anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică, cei peste 90.000 de germani basarabeni au fost strămutați forțat în Germania sub deviza Heim ins Reich (Acasă în Reich), punând capăt unei prezențe de mai bine de un veac pe pământul dintre Prut și Nistru. Astăzi, urmele coloniștilor din Wurtemberg și Bavaria mai pot fi zărite în arhitectura unor foste sate germane, în cimitirele uitate din stepă și în memoria colectivă a unei epoci în care sudul Basarabiei a fost modelat de o mână de agricultori veniți de la mii de kilometri distanță.
Urmele lăsate de coloniștii germani nu s-au stins însă complet odată cu plecarea lor din 1940. Chiar și astăzi, în sate precum Taraclia, Krasnoarmeiskoe sau fostele colonii devenite localități moderne, planul urbanistic inițial cu străzi paralele și largi, pivnițele adânci boltite pentru vin și fundațiile caselor vechi păstrează amprenta inconfundabilă a spiritului germanic. În Germania și în alte țări în care s-au stabilit urmașii lor, asociațiile de descendenți ai germanilor basarabeni (Bessarabideutsche) continuă să îngrijească arhive, să publice monografii și să revină periodic pe pământurile unde strămoșii lor au transformat stepa sălbatică într-o oază de prosperitate.
Sursa: TolandosaIstorie