Învățătura despre lumina care vede👁️
Ascultă, omule, această cunoaștere și nu o lăsa să cadă din inima ta.
Atunci când mă privești, nu gândi că vezi doar forma mea. Privește dincolo de chip și întreabă-te cine se află cu adevărat în spatele formei. Căci forma se schimbă, trupul trece, iar chipurile se acoperă de timp, însă ceea ce este adevărat nu îmbătrânește.
Iar când eu mă dau la o parte, chiar și cea mai adâncă umbră cade înaintea adevărului.
Nu pentru că întunericul ar fi lipsit de putere, ci pentru că lumina nu are nevoie să lupte cu el. Ea doar apare, iar ceea ce era ascuns începe să fie văzut.
Isis și Thoth nu sunt doar nume rămase în ruinele timpului. Ei pot fi priviți ca simboluri ale înțelepciunii, ale adevărului și ale cunoașterii care nu se stinge. Iar cât timp Soarele răsare și își așază lumina peste Pământ, omul își amintește că nu există umbră fără lumină.
Nu te poți ascunde pentru totdeauna după măști.
Nu te poți ascunde după aparențe.
Nu te poți ascunde nici măcar după tăcere.
Căci omul poate închide gura, dar faptele sale continuă să vorbească. Poate ascunde cuvintele, dar alegerile lui îi arată drumul.
Există un foc al adevărului, o putere a cunoașterii și o înțelepciune pe care omul nu le poate învinge prin mândrie. Nu încerca să dobori ceea ce a luminat și a încălzit viața încă din cele mai vechi timpuri.
Privește Soarele și amintește-ți:
lumina nu cere voie umbrei ca să strălucească.
Există lucruri pe care omul încă nu le înțelege. Există taine ale vieții, ale naturii și ale existenței pe care mintea omului le poate cerceta, dar nu le poate cuprinde pe toate. De aceea, înțeleptul nu spune: „Eu cunosc totul.”
El spune:
„Încă învăț.”
Viața ta este modelată de alegerile tale. Dacă alegerea este dreaptă, pașii tăi capătă direcție. Dacă alegerea este strâmbă, consecințele te vor învăța ceea ce nu ai vrut să înveți prin cuvinte.
Nu tot ceea ce ți se întâmplă este creat de tine, dar fiecare alegere îți schimbă drumul.
Ceea ce faci astăzi poate deveni consecința de mâine.
Ceea ce gândești astăzi poate deveni o obișnuință.
Ceea ce repeți poate deveni caracter.
Iar caracterul, repetat suficient de mult, poate deveni destin.
De aceea, păzește-ți gândul înainte să devină faptă.
Păzește-ți cuvântul înainte să rănească.
Păzește-ți inima înainte ca ura să devină obișnuință.
Și nu uita că viața nu este întotdeauna o linie dreaptă. Ea seamănă mai mult cu un cerc: omul pleacă de la un început, călătorește prin pierdere și câștig, prin iubire și durere, prin lumină și umbră, iar într-o zi ajunge din nou înaintea unei lecții pe care credea că a lăsat-o în urmă.
Atunci înțelege ceea ce nu putea înțelege înainte.
Nu timpul s-a întors.
Omul s-a întors la ceea ce nu învățase.
Iar cel care învață nu mai este același om care a plecat.
Aceasta este taina luminii:
Nu trebuie să devii altcineva.
Trebuie să vezi mai limpede cine ești și ce alegi să devii.
Iar când lumina va cădea peste tine, nu te teme că îți va arăta umbrele.
Privește-le.
Înțelege-le.
Și lasă adevărul să le transforme. Știi de ce îți sunt mai de folos cuvintele pe care ți le las decåt de o imagine tãcutã pe care nu o înțelegi? Pentru cã lumina cuvintelor îți aratã umbrele pe care le ascunzi fãrã sã ști.
Iar lumina nu vine pentru a te distruge.
Lumina vine pentru ca tu să nu mai fii nevoit să te ascunzi de tine însuți.