Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș au fost doi dintre cei mai importanți domnitori ai Țărilor Române din secolul al XV-lea.
Potrivit unor surse, cei doi erau veri, fiind legați printr-o strânsă rudenie de sânge.
Continuitatea acestei legături istorice și dinastice dintre Ștefan cel Mare (Domnul Moldovei, 1457–1504) și Vlad Țepeș (Domnul Țării Românești, 1448, 1456–1462, 1476) oferă un tablou fascinant al relațiilor politice și de familie din Balcanii medievali.
Gradul de rudenie: Bunicul comun
Ipotetica sau probabila lor legătură de rudenie de sânge derivă din alianțele matrimoniale făcute între Mușatini (dinastia Moldovei) și Basarabi (dinastia Țării Românești).
- Bunicul comun: Mulți istorici (printre care și A. D. Xenopol sau Constantin C. Giurescu) au susținut că mama lui Ștefan cel Mare, Doamna Maria Oltea, provenea din familia domnitoare a Munteniei, fiind sora lui Vlad al II-lea Dracul (tatăl lui Vlad Țepeș).
- Astfel, dacă Maria Oltea și Vlad Dracul erau frați (sau frați vitregi), rezultă direct că Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș erau veri primari.
Contextul politic: De la frăție și sprijin la conflict și alianță
Relația dintre cei doi nu s-a rezumat doar la legătura de sânge, ci a fost marcată de un pragmatism politic feroce, tipic secolului al XV-lea, când supraviețuirea statelor creștine în fața expansiunii Imperiului Otoman era prioritatea absolută.
- Tinerețea și exilul comun: Înainte de a ajunge pe tronurile țărilor lor, ambii au trecut prin exiluri și lupte interne pentru putere. Se crede că în perioada 1451–1457, după uciderea tatălui lui Ștefan (Bogdan al II-lea) la Reuseni, Ștefan și Vlad s-au adăpostit o vreme împreună la curtea lui Iancu de Hunedoara și în Transilvania, legând o prietenie strânsă.
- Preluarea tronului Moldovei (1457): Vlad Țepeș, instalat deja pe tronul Țării Românești în 1456, i-a oferit lui Ștefan sprijin militar crucial (un contingent de circa 6.000 de oșteni) pentru a-l învinge pe Petru Aron în bătălia de la Doljești și a prelua domnia Moldovei.
- Tensiunile și incidentul de la Chilia (1462): Interesele geopolitice au pus însă la încercare legătura lor. În vara anului 1462, când Mahomed al II-lea a invadat Țara Românească (faimosul atac de noapte de la Târgoviște), Ștefan cel Mare a asediat cetatea Chilia, aflată la acel moment sub garnizoană munteană și maghiară. Motivul lui Ștefan era strategic: dorea prevenirea căderii Chiliei în mâinile otomanilor sau ale ungurilor, însă acțiunea a fost văzută de Vlad ca o lovitură pe la spate.
- Eliberarea și ultima domnie a lui Țepeș (1475–1476): După ce Vlad Țepeș a petrecut peste un deceniu întemnițat de regele Matei Corvin în Ungaria, Ștefan cel Mare a fost cel care a insistat energic pe lângă suveranul maghiar pentru eliberarea lui Vlad. Ștefan avea nevoie de un aliat loial și anti-otoman pe tronul de la Târgoviște. În 1476, oastea Moldovei condusă de Ștefan a contribuit direct la restabilirea lui Vlad Țepeș ca domn al Țării Românești pentru a treia oară, cu puțin timp înainte ca acesta din urmă să fie ucis într-o oaste de mazili și boieri pro-otomani.
Ambele perspective oferă detalii fascinante despre modul în care s-au împletit legăturile de familie și strategiile militare ale celor doi domnitori.
1. Originea Doamnei Maria Oltea și izvoarele istorice
Problema originii mamei lui Ștefan cel Mare rămâne unul dintre cele mai dezbătute subiecte din historiografia românească, fiind strâns legată de ipoteza verilor primari.
- Ipoteza originii muntene (Basarabă): Istorici de seamă precum A. D. Xenopol, Nicolae Iorga (în prima parte a operei sale) și Constantin C. Giurescu au adus în prim-plan ideea că Maria Oltea era de neam basarab, posibil fiică nelegitimă sau soră a lui Vlad al II-lea Dracul. Această filiație ar explica de ce Ștefan cel Mare a fost numit de unii cronicari străini drept „nepot” al lui Vlad Dracul sau filiația directă numită în corespondențele vremii („frate și văr” în sensul de alianță de sânge și rang).
- Ipoteza boierilor din Trotuș: O altă filieră istorică susține că Maria Oltea provenea dintr-o familie de boieri moldoveni din zona Trotușului (Siret/Bacău). Aceasta se bazează pe inscripția de pe piatra ei funerară de la Mănăstirea Bistrița, unde este menționată simplu ca „roaba lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Ștefan Voievod”, murită la 6484 (1456), fără vreun titlu princiar explicit.
- Dublul nume „Maria Oltea”: Se presupune că Oltea a fost numele ei de botez/lumesc, iar Maria a fost numele primit mai târziu sau la călugărire, lucru obișnuit în rândul elitei medievale.
2. Campaniile militare comune și sprijinul reciproc
Relația dintre Ștefan și Vlad s-a concretizat prin două intervenții militare decisive, separate de două decenii de istorie zbuciumată.
A. Campania din aprilie 1457 (Urcarea pe tron a lui Ștefan)
După ce tatăl lui Ștefan, Bogdan al II-lea, a fost asasinat la Reuseni în 1451 de către rivalul său Petru Aron, Ștefan a căutat sprijin extern.
- In primăvara anului 1457, Vlad Țepeș (deja bine consolidat pe tronul Munteniei) îi pune la dispoziție lui Ștefan o oaste munteană compusă din circa 6.000 de oameni.
- Ștefan intră în Moldova dinspre sud, pe valea Siretului, și îl înfrânge pe Petru Aron în două bătălii succesive: mai întâi la Doljești (lângă Roman), iar apoi la Orbic (Neamț).
- În urma acestei campanii rapide, purtate cot la cot cu trupele trimise de Țepeș, Ștefan este uns domn al Moldovei pe câmpul de la Direptate.
B. Campania din toamna anului 1476 (A treia domnie a lui Țepeș)
În 1475, după Marea Bătălie de la Vaslui unde Ștefan a zdrobit armata otomană, pericolul unei reveniri turcești sub conducerea personală a sultanului Mahomed al II-lea devenise cert. Ștefan avea nevoie disperată de înlocuirea lui Basarab cel Bătrân (Laiotă), domnul pro-otoman al Țării Românești.
- Insistențele de la Visegrád: Ștefan trimite solii repetate regelui Matei Corvin al Ungariei, insistând pentru eliberarea lui Vlad Țepeș (aflat în detenție/exil la Visegrád încă din 1462) și reinstalarea lui ca domn.
- Ofensiva din 1476: În toamna anului 1476, o armată mixtă moldo-transilvăneană pătrunde în Țara Românească. Ștefan cel Mare conduce personal corpul de oaste moldovean care eliberează Târgoviștea și Bucureștiul, alungându-l pe Laiotă Basarab.
- Restabilirea pe tron: La noiembrie 1476, Vlad Țepeș este repus oficial pe tronul Țării Românești. Ștefan îi lasă o gardă personală de 200 de oșteni moldoveni pentru protecție înainte de a se retrage în Moldova. (Din păcate, la scurt timp, în decembrie 1476 sau începutul lui 1477, Țepeș a fost atras într-o cursă și ucis de boierii filoturci).
Tolandosa