De ce se află sabia lui Ștefan cel Mare la turci?
Este una dintre întrebările care apar mereu când vine vorba despre marele voievod al Moldovei.
La Palatul Topkapî din Istanbul se păstrează o spadă atribuită tradițional lui Ștefan cel Mare. Mulți și-au imaginat că turcii au capturat-o într-o bătălie, poate chiar după una dintre confruntările purtate de Ștefan împotriva otomanilor.
Numai că realitatea pare să fie alta.
Ștefan cel Mare a murit în 1504. Spada ar fi rămas, cel mai probabil, în tezaurul domnesc al Moldovei, alături de alte obiecte de mare valoare.
Momentul decisiv vine în anul 1538.
Atunci, sultanul Soliman Magnificul pornește o mare campanie împotriva Moldovei lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare. Armata otomană ajunge la Suceava, Petru Rareș este nevoit să fugă, iar otomanii descoperă tezaurul ascuns al Moldovei.
Cronicile otomane vorbesc despre aur, argint, cruci, cărți împodobite, obiecte de preț și arme ornamentate care au fost luate și duse în tezaurul imperial.
Aici se află, cel mai probabil, explicația.
Dacă spada de la Topkapî i-a aparținut într-adevăr lui Ștefan cel Mare, ea nu ar fi fost luată din mâna voievodului într-o luptă, ci ar fi ajuns la Constantinopol la 34 de ani după moartea sa, odată cu tezaurul Moldovei capturat de Soliman Magnificul.
Există însă și un mister.
Deși piesa este cunoscută de mult timp drept „sabia lui Ștefan cel Mare”, unii istorici consideră că arma ar putea fi chiar mai veche și că inscripția „Ștefan Voievod” s-ar putea referi la un alt domn al Moldovei.
Așadar, după aproape 500 de ani, încă nu știm cu certitudine întreaga poveste.
Dar un lucru este foarte probabil: dacă arma a fost într-adevăr a lui Ștefan cel Mare, turcii nu au cucerit-o de la el pe câmpul de luptă.
Au găsit-o în tezaurul Moldovei.
Iar de acolo a început drumul ei spre Istanbul.
Ce s-a întâmplat cu sabia după 1538?
Odată ajunsă la Istanbul, în posesia sultanului, spada nu a fost tratată ca un simplu trofeu de război lăsat să se piardă în magazii. Datorită măiestriei excepționale a fierarilor și a incrustațiilor sale deosebite, ea a fost inclusă direct în colecția privată a Trezoreriei Imperiale din Palatul Topkapî.
Timp de secole, armele și obiectele prețioase capturate din campaniile militare ale Imperiului Otoman au primit o dublă valoare:
- Simbol al victoriei și al supunerii provinciilor: Dovada supremă că domnitorii tributari sau invinși își pierduseră nu doar independența, ci și cele mai de preț însemne ale suveranității.
- Piesă de artă militară: Înarmarea otomană de paradă prelua adesea arme europene de excepție, transformându-le sau păstrându-le ca piese de colecție pentru padișah.
Detaliile tehnice care alimentează misterul
Dacă te uiți atent la modul în care este construită această armă, vei înțelege de ce istoricii încă își pun semne de întrebare:
- Inscripția: Pe lamă se distinge clar o inscripție în limba slavonă care face referire la un domnitor al Moldovei pe nume Ștefan (Io Ștefan Voievod). Însă unii paleografi și istorici militari notează că stilul literelor sau elementele de heraldică pot sugera o datare sau o refacere ulterioară, lăsând loc ipotezei că sabia ar fi putut trece prin mâinile mai multor domnitori succesivi.
- Tipologia lamei: Este vorba despre o spadă dreaptă cu dublu tăiș (specifică cavaleriei europene din secolele XV-XVI), și nu despre o sabie curbată de tip otoman. Acest lucru confirmă originea sa central/est-europeană, perfect compatibilă cu atelierele sau comerțul armurier din acea epocă.
Încercările României de recuperare
De-a lungul timpului, în special în secolele XIX și XX, statutul sabiei a stârnit numeroase emoții și dezbateri în Regatul României. Au existat discuții diplomatice și momente în care liderii români au dorit să o aducă în țară:
- Cadoul lui Carol I: În 1884, cu ocazia inaugurării podului de la Cernavodă sau în alte momente de apropiere diplomatică, au existat inițiative de a solicita sau primi simbolic sabia.
- Gestul lui Mustafa Kemal Atatürk: O legendă urbană extrem de populară susține că în perioada interbelică, în semn de prietenie profundă între România și noua Republică Turcia, Atatürk ar fi vrut să returneze sabia României. Deși intenția a fost vehiculată în cercurile diplomatice, transferul oficial nu s-a mai concretizat niciodată dintr-o serie de motive birocratice și politice.
Astăzi, sabia rămâne expusă în sălile fostului palat imperial din Istanbul, fiind unul dintre cele mai vizitate artefacte care leagă istoria medievală a românilor de lumea otomană.
Tolandosa