Am să îmbătrânesc, femeie, într-o casă ridicată


 CÂND O SĂ MĂ IUBEȘTI, VA FI TÂRZIU

Poem “Vocea Bărbaților”


Am să îmbătrânesc, femeie, într-o casă ridicată

Din toți anii tinereții, din tot ce-aș fi putut să fiu,

Și-ai să mă privești, probabil, cum m-ai privit odată,

Fără să-nțelegi că-n mine s-a făcut demult târziu.


Am să plec cândva, femeie, unde toți plecăm odată,

Și-ai să plângi privind în urmă, amintindu-ți viața toată,

Ai să cauți prin sertare câte-un lucru de-al meu uitat,

Și-ai să regreți iubirea pe care nu mi-ai dat-o cât am stat.


Și nu uita, iubita mea, că viața nu ne dă de știre,

Când vine ceasul despărțirii și totul se preface-n scrum,

Mai bine dă-mi, cât sunt în viață, o singură zi de iubire,

Decât să plângi o veșnicie că nu m-ai iubit până acum.


Și de vrei să-mi dai o lume, dă-mi o clipă de iubire,

Nu-mi promite veșnicia când în suflet mi-e pustiu,

Căci mai trist decât sfârșitul e să trăiești din amăgire,

Și să afli că ești iubit abia când nu mai ești viu.


Iubește-mă cât sunt în viață, cât încă pot să te privesc,

Cât încă pot să-ți spun, femeie, cât de mult te prețuiesc,

Că dintre toate câte-n lume mi-a fost dat să întâlnesc,

Tu ești și rana ce mă doare, dar şi motivul să trăiesc.

tolandosa

#relatii #iubire #voceabarbatilor #poem #fyp

1 Comentarii

Părerea ta contează! Lasă un comentariu 🤗 Nu uita să distribui acest material (100% Made în România 🇷🇴)

Mai nouă Mai veche