În viziunea speculativă a lui Zecharia Sitchin și a adepților teoriei astronauților antici, conflictele dintre facțiunile condus de Enlil (clanul enlilililor) și Enki (clanul enkilor) nu s-au purtat doar cu săbii și care de luptă, ci cu o tehnologie militară extrem de avansată, interpretată retroactiv ca având natură nucleară, laser sau electromagnetică.
Iată detalierea acestei ipoteze privind armamentul avansat din Orientul Mijlociu antic:
1. „Cele 7 Arme Teribile” (Armele Nucleare Antice)
Punctul culminant al confruntării din Orientul Mijlociu (datat ipotetic în jurul anului 2024 î.Hr.) a fost decizia Consiliului Anunnaki de a folosi așa-numitele Arme Teribile (Weapons of Terror) împotriva bazelor de control și a orașelor aliate cu Marduk (fiul lui Enki).
- Natura armelor: Sitchin susține că descrierile din tăblițele sumeriene (cum ar fi Lamentul pentru Ur) referitoare la o „lumină orbitoare”, o „căldură pârjolitoare” și un „vânt otrăvitor care usca carnea și făcea apa nebăubilă” sunt descrieri directe ale unor explozii nucleare și ale precipitațiilor radioactive (fallout).
-
Țintele:
- Portul spațial din Peninsula Sinai: Principalul obiectiv tactic al lui Ninurta (fiul lui Enlil) a fost neutralizarea rampei de lansare a navelor space pentru ca Marduk să nu preia controlul asupra căilor de acces către Nibiru.
- Câmpia Siddim (Sodoma și Gomora): Orașele din regiunea Mării Moarte au fost distruse pentru a tăia resursele și liniile de aprovizionare ale facțiunii Enki/Marduk.
- Urmarea: În urma exploziei, Peninsula Sinai ar fi rămas pârjolită (Sitchin indica o mare pată albă/cicatrice vizibilă din satelit în Sinai), iar un nor radioactiv numit „Vântul Rău” (Evil Wind) s-a deplasat necontrolat spre est, devastând civilizația sumeriană din Ur și Babilon fără ca enlililii să fi intenționat distrugerea propriilor populații de credincioși.
2. Războaiele Piramidelor și Armele undelor de frecvență / Laser
Înainte de atacul final din Sinai, confruntările pentru controlul Orientului Apropiat au vizat complexul de la Giza (Egipt), pe care Sitchin îl considera un centru de ghidare și transmisie pentru navele spațiale.
- Pietrele rezonante și Cristalele energetice: Conform ipotezei, Marea Piramidă nu era un mormânt, ci o instalație tehnologică masivă echipată cu cristalologie avansată și senzori de rezonanță magnetică.
- Neutralizarea piramidei: Când Ninurta și facțiunea lui Enlil au cucerit fortăreața Giza de la susținătorii lui Enki, Ninurta ar fi smuls „cristalele de ghidare” și sursele energetice din piramidă, dezactivând complet instalația și folosind raze direcționate pentru a distruge mecanismele interne.
3. Armele climatice și de control al atmosferei
Multe dintre miturile mesopotamiene îl descriu pe Enlil drept „Domnul Furtunilor” (En-lil însemnând Stăpânul Vântului/Duhului).
- Manipularea vremii: Ipoteza speculativă sugerează că facțiunea lui Enlil deținea tehnologii de manipulare a atmosferei (similare conceptelor moderne de geoinginerie sau sisteme de tip HAARP).
- Seceta și Potopul: Enlil ar fi folosit schimbările climatice controlate pentru a induce secetă lungă în regiunile controlate de Enki și, ulterior, ar fi refuzat să intervină tehnologic pentru a opri efectele catastrofale ale Marelui Potop, sperând că rasa umană va fi eliminată natural.
Ce spune arheologia și știința oficială?
Domeniul științific respinge complet ipoteza armelor avansate:
- Interpretare metaforică: „Vântul Rău” este explicat de istorici ca o personificare poetică a invaziilor nomade (cum ar fi guții sau amoriții) și a secetelor severe abătute asupra Mesopotamiei la sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr.
- Geologie și fizică: Nu există dovedite izotopice sau dovezile fizice de radioactivitate anormală în Peninsula Sinai sau în regiunea Mării Moarte care să ateste explozii atomice antice. Formațiunile geologice invocate de Sitchin sunt structuri naturale calcaroase și de erodare.