CATALOGUL LUMII NEVĂZUTE
ATAȘAMENTELE – CAPCANELE SUFLETULUI
Din experiențele mele am ajuns la concluzia că una dintre cele mai eficiente metode de control asupra sufletului nu este forța, ci atașamentul.
Persoana iubită, copilul, familia, banii, sexul, puterea, statutul, o credință, o entitate, o promisiune sau frica de moarte și singurătate pot deveni puncte de control atunci când sufletul ajunge să creadă:
„Pot pierde orice, numai asta nu.”
Iubirea nu este același lucru cu atașamentul. Problema începe atunci când frica de pierdere devine atât de puternică încât sufletul acceptă lucruri împotriva propriei sale direcții numai pentru a nu pierde ceea ce iubește.
Ideea este veche. Epictet observa că acela care controlează lucrurile pe care le dorești sau de care te temi dobândește putere asupra ta.
La Platon găsim sufletul tras în direcții diferite de propriile dorințe. Ei nu vorbeau despre arhonți, dar principiul rămâne:
Lucrul de care nu te poți desprinde poate deveni lucrul prin care ești controlat.
AMNEZIA ȘI FALSUL CREATOR
În experiențele mele am văzut multe metode de păcălire a sufletului. Una dintre principalele vulnerabilități este amnezia.
Un suflet care nu-și mai amintește cine este și de unde provine poate fi convins de o entitate:
„Eu te-am creat. Îmi aparții. La mine trebuie să te întorci.”
Eu interpretez în aceeași cheie entitățile care cer sufletului supunere totală, rugăciune și devotament. În modelul meu, faptul că o entitate spune că este creatorul nu dovedește că este.
Consider că scopul poate fi controlul și folosirea energiei sufletului.
Iar dacă promisiunea nu funcționează, apare frica: pedeapsa, iadul inexistent sau chiar amenințarea că va suferi cineva drag.
Astfel, sufletul poate crede că se sacrifică din iubire, când atașamentul său este folosit pentru a-l determina să accepte ceea ce altfel ar refuza.
ATAȘAMENTUL ȘI CONTRACTUL
Ideea că o promisiune creează o obligație este foarte veche. Mesopotamienii și hitiții aveau jurăminte și tratate obligatorii, iar romanii aveau votum — o promisiune făcută în schimbul obținerii unui rezultat.
Aceste exemple nu demonstrează existența contractelor astrale despre care vorbesc eu, dar arată cât de vechi este mecanismul:
Vreau ceva =accept ceva în schimb = promisiunea mă leagă.
În modelul meu: Tolandosa
Atașamentul este momeala.
Consimțământul este deschiderea.
Contractul este legătura.
ILUZIA DESTINULUI
Am observat și situații în care entitățile creează impresia că știu perfect destinul sufletului.
Eu fac însă diferența dintre a vedea un viitor absolut și a cunoaște traseul pe care chiar tu îl influențezi.
Consider că, atât timp cât sufletul se află sub anumite contracte, entitățile implicate pot cunoaște și manevra traseele și liniile temporale construite în jurul acelor contracte. Astfel pot crea impresia că totul era inevitabil și că ele dețin controlul absolut.
Dar:
Dacă cineva îți construiește drumul, nu înseamnă că vede viitorul. Poate însemna doar că știe unde a pus obstacolele. Dacă sufletul ascultă de Spiritul Autentic, poate devia destinul creat de entițăți.
SUPUNEREA CA SEMNAL DE ALARMĂ
Pentru mine există un criteriu simplu atunci când întâlnesc o entitate:
Ce îți cere?
Dacă îți cere să te pleci, să te rogi ei, să o venerezi, să-i aparții și să renunți la libertatea ta, eu nu consider acestea dovezi ale bunătății.
Nu contează dacă se numește Dumnezeu, zeu, înger sau altceva.
Îți respectă libertatea sau îți cere să-i fii supus?
În interpretarea mea, o relație în care unul cere permanent supunere și devotament nu este o relație între două ființe libere, ci una de stăpân și supus.
Eu refuz să confund supunerea cu iubirea și obediența cu libertatea.
CÂND SUFLETUL ESTE ÎNTORS ÎMPOTRIVA LUI ÎNSUȘI
Aici se leagă totul de capitolul anterior, despre sufletele false, mințile și spiritele artificiale.
În modelul meu, înlocuirea nu începe direct cu scoaterea sufletului. Mai întâi este creată ruptura.
Atașamentul poate determina sufletul să aleagă împotriva spiritului original și chiar împotriva propriului corp:
ATAȘAMENT -DORINȚĂ/FRICĂ -MANIPULARE - CONSIMȚĂMÂNT - CONTRACT - SLĂBIREA LEGĂTURII SUFLET-SPIRIT–CORP -CONTROL.
Iar prin amnezie:
AMNEZIE -FALS CREATOR -ATAȘAMENT - PROMISIUNE/AMENINȚARE - CONTRACT - TRASEU CONTROLAT -APARENȚA UNUI DESTIN INEVITABIL.
Aceasta este concluzia la care am ajuns din propriile experiențe. Paralelele istorice arată că atașamentul, jurământul și obligația sunt idei foarte vechi; mecanismul complet descris aici reprezintă interpretarea mea.
CONCLUZIE
În experiențele mele, cea mai eficientă închisoare este aceea în care sufletul iubește gratiile, se teme să le piardă și ajunge să le apere singur și nu ascultă de "Cel Înțelept" adică de Spiritul Autentic.
De aceea trebuie să știe ce iubește, de ce se teme și pentru ce ar putea fi determinat să renunțe la propria libertate.
Nu trebuie să-i iei sufletului ceea ce iubește pentru a-l controla. Este suficient să-l convingi că nu poate exista fără acel lucru.
Când frica de pierdere devine mai puternică decât libertatea, atașamentul s-a transformat din legătură în lanț.
Tolandosa