Enuma Elish este epopeea babiloniană a creației, scrisă pe tăblițe de argilă în scriere cuneiformă. În timp ce istoricii, asiriologii și antropologii o privesc ca pe o capodoperă a mitologiei și teologiei politice Antice, Zecharia Sitchin a transformat-o în piatra de temelie a teoriei sale despre astronauții antici.
Iată cum se diferențiază cele două viziuni:
1. Cum reinterpretează Zecharia Sitchin textul Enuma Elish?
Sitchin a propus o lectură literală și științifico-fantastică a epopeii, susținând că sumerienii și babilonienii nu inventau mituri, ci înregistrau evenimente cosmice reale la care au fost martori strămoșii noștri:
-
Cosmologia transformată în mecanică cerească: În textul original, zeul Marduk intră în conflict și o ucide pe Tiamat (un monstru marin uriaș, reprezentând haosul și apele sărate). Sitchin reinterpretează această luptă ca pe o coliziune planetară:
- Nibiru (identificat de Sitchin drept planeta mamă a Anunnakiilor) ar fi intrat în sistemul solar și s-ar fi ciocnit gravitațional cu Tiamat, o planetă uriașă situată între Marte și Jupiter.
- În urma impactului, jumătate din Tiamat a fost sfărâmată (formând Centura de Asteroizi și cometele), iar cealaltă jumătate a fost împinsă pe o nouă orbită, devenind Pământul, împreună cu Luna sa.
- Zeii ca entități fizice: Personajele divine din epopee nu sunt forțe spirituale sau elemente ale naturii, ci comandanti extraterestri (Anunnaki) care își disputau controlul resurselor Pământului, în special al aurului.
2. Varianta acceptată de istoriografie și asiriologie
Comunitatea academică internațională respinge complet interpretarea lui Sitchin, considerând-o o lectură eronată care scoate textele din contextul lor cultural și religios:
- Caracterul mitologic și religios: Enuma Elish este un text de factură religioasă și cosmogonică, menit să explice ordinea lumii din perspectiva mesopotamiană, nu un tratat de astronomie. Mesopotenii explicau lumea prin metafore ale naturii (lupta dintre ordine și haos, reprezentată de apele dulci și cele sărate).
- Funcția politică (Legitimarea Babilonului): Principalul scop al epopeii a fost politic. Pe măsură ce orașul Babilon a devenit o putere dominantă în regiune, preoții au rescris miturile mai vechi ridicându-l pe zeul lor local, Marduk, în vârful Panteonului. Prin Enuma Elish, Marduk preia puterea supremă de la vechii zei, legitimând astfel supremația politică a Babilonului asupra întregii Mesopotamii.
-
Natura personajelor:
- Tiamat nu a fost niciodată o planetă în viziunea babilonienilor, ci simbolul mitologic al oceanului primordial și al haosului anarhic care trebuia învins pentru ca universul ordonat (cosmosul) să poată lua naștere.
- Marduk era divinitatea tutelară a Babilonului, asociată ulterior de astronomii babilonieni târzii cu planeta Jupiter (mult mai târziu în istorie, prin asocieri astrologice, nu ca o navă sau o planetă rătăcitoare la 3.600 de ani).
În timp ce Enuma Elish ne oferă o perspectivă fascinantă asupra modului în care civilizațiile antice își priveau zeii, ordinea cosmică și propria societate, teoria lui Sitchin rămâne în zona pseudosecvenței și a ficțiunii speculative, nefiind susținută de nicio dovadă lingvistică sau astrofizică riguroasă.
Tolandosa