IUBIREA ȘI SEXUL
Poate că venim aici tocmai pentru a experimenta ceea ce, în alte lumi, alte planuri sau alte stări ale existenței, nu poate fi trăit în aceeași formă.
Poate că acolo de unde venim corpurile nu au aceeași densitate, aceeași vibrație și aceeași structură energetică precum corpul uman.
Iar dacă lucrurile stau așa, atunci există anumite experiențe care devin posibile aproape exclusiv aici.
Două dintre cele mai puternice sunt IUBIREA și ENERGIA SEXUALĂ.
Aici, însă, ambele par împinse spre extreme.
Iubirea nu rămâne doar iubire.
Devine atașament.
Posesie.
Teamă.
Gelozie.
Dependență.
Nevoie de validare.
Frica de a pierde.
Dorul de a controla.
Și tocmai pentru că sentimentul este atât de intens, prăbușirea lui poate deveni la fel de intensă.
Oamenii se întâlnesc.
Se îndrăgostesc.
Se leagă unul de celălalt.
Își proiectează viitorul împreună.
Apoi, uneori după luni, alteori după ani, sistemul se rupe.
Și ceea ce fusese extaz devine durere.
Despărțire.
Abandon.
Gol.
Dor.
Furie.
Regret.
Suferință.
Dacă această lume este construită ca un câmp extrem de intens al experienței, atunci nu cumva tocmai aceste contraste sunt o parte a mecanismului?
Poate că aici iubirea este amplificată până la atașament pentru ca apoi pierderea să producă una dintre cele mai puternice emoții pe care o ființă le poate experimenta.
Dacă mergem și mai departe și am spune că există forme și entități sau structuri energetice creatoare a acestui "parc energetic" care beneficiază de această suferință.
De aceea aceasta este o lume în care ființele sunt împinse constant între extaz și durere, iar energia emoțională rezultată devine combustibil pentru întregul lor sistem ai pentru acești Arhitecti.
Un fel de parc energetic al experiențelor.
Dar aici apare partea importantă.
Dacă omul devine conștient de propriul Suflet și Spirit, de propriile atașamente și de felul în care reacționează, poate începe să rupă mecanismul.
Poate iubi fără să transforme iubirea în posesie.
Poate rămâne apropiat fără să construiască dependență.
Poate simți profund fără să-și predea complet centrul interior celuilalt.
Apoi, nu merge, unul iubește altul nu.
Unul iubește, altul simulează cu un scop anume.
Și poate că aici începe adevărata stăpânire de sine:
nu prin evitarea iubirii, ci prin păstrarea ei curată.
Iar aceste entități urasc iubirea reală dar și ce pot face două persoane care se iubesc , cu această energie daca sunt conștienți de ea.
Dacă doi oameni ar fi suficient de conștienți, poate iubirea nu ar trebui să se degradeze inevitabil.
Ar putea fi întreținută.
Reglată.
Curățată.
Reînnoită.
Materializată benefic prin a crea.
Pentru că iubirea moare adesea nu din lipsă de iubire, ci din cauza fricii, a ego-ului, a posesiei și a rănilor proiectate unul asupra celuilalt.
Iar sexualitatea este poate și mai interesantă.
În corpul uman, energia sexuală este una dintre cele mai intense forțe pe care le putem experimenta.
Dar poate că pe alte niveluri ale existenței această energie nu este folosită pentru sex în sensul în care îl înțelegem noi.
Poate este folosită direct pentru creație.
Pentru formare.
Pentru manifestare.
Pentru materializarea unei intenții.
Atunci poate că și aici păstrăm o urmă a acelei funcții.
Problema este că majoritatea oamenilor folosesc energia sexuală complet automat.
Fără intenție.
Fără conștiință.
Fără direcție.
Doar descărcare.
Dar în momentul orgasmului, corpul și mintea ajung într-un punct de intensitate extraordinară.
Atenția se îngustează.
Corpul este complet implicat.
Emoția este puternică.
Mintea este foarte receptivă.
Și tocmai atunci apare întrebarea:
UNDE ESTE CONȘTIINȚA TA ÎN ACEL MOMENT?
La cine te gândești?
Ce imagine ai în minte?
Ce dorești?
Ce simți?
Ce proiectezi?
În interpretarea mea energetică, acolo unde se află atenția, acolo este direcționată și energia.
De aceea, dacă în momentul orgasmului mintea este fixată pe o persoană, o dorință, o obsesie sau o imagine, acea stare devine puternic încărcată.
Iar dacă doi parteneri ar fi conștienți de asta, ar putea transforma sexualitatea într-un act de creație comună.
Ideal ar fi ca ambii să fie prezenți în același moment.
Să aibă aceeași intenție.
Același obiectiv.
Aceeași imagine.
Poate fi rostită în gând.
Poate fi spusă cu voce tare.
Poate fi doar vizualizată.
O casă.
Un proiect.
Prosperitate.
Vindecare.
O viață nouă.
O schimbare.
O intenție comună.
Ca tehnică de focalizare, sincronizare emoțională și intenție comună, momentul este extrem de puternic.
Și mai există ceva.
Fluidele sexuale.
Mai ales sperma.
Din punct de vedere biologic, ea participă la reproducere și poate purta celule capabile să contribuie la formarea unei noi vieți.
Puterea ei este enormă. Mai ales cea astrală, energetică.
Dacă un barbat știe "tainele" ei poate materializa multe prin puterea ei.
Puterea Sufletului si Energia Sexuală reala, stă și in acest fluid.
Este una dintre puținele substanțe ale corpului implicate direct în transmiterea potențialului biologic al vieții.
Este o purtătoare de forță vitală, continuitate și putere creatoare.
Iar aici apare o altă întrebare:
CE FACEM CU ENERGIA DUPĂ CE ESTE PRODUSĂ?
O risipim?
O lăsăm să fie condusă de obsesii?
O proiectăm asupra altcuiva?
Sau o orientăm conștient?
Poate că adevărata problemă nu este sexualitatea.
Ci inconștiența.
Nu iubirea este problema.
Ci atașamentul.
Nu energia este periculoasă.
Ci lipsa de direcție.
Poate că aici tocmai asta avem de învățat:
să iubim fără să posedăm.
să simțim fără să ne pierdem centrul.
să folosim energia sexuală fără să devenim sclavii ei.
să transformăm plăcerea în creație.
să transformăm atașamentul în conștiință.
să transformăm impulsul în intenție.
Și poate că, într-un loc în care aproape totul pare construit pentru a ne împinge spre extreme, adevărata libertate începe exact în momentul în care încetăm să reacționăm automat.
Atunci iubirea nu mai este o capcană.
Sexualitatea nu mai este doar o descărcare.
Iar energia nu mai curge unde vrea sistemul.
Curge unde alegi tu să o duci.
Poate că acesta este adevăratul test al acestei experiențe:
nu să fugim de iubire și nici de sexualitate,
ci să devenim suficient de conștienți încât să nu mai fim conduși de ele.
Și nici entitățile sa mai conducă aceste energii.
Cine are ochi de citit, să citească pe Tolandosa