Iubeşte-o când e somnoroasă sau fără machiaj, Iubeşte-o în pijama sau în rochie de seară, Iubeşte-o indiferent de anotimp, Iubeşte-o ciufulită sau cu un look nou, Iubeşte-o dacă a pus prea multă sare în bucate sau atunci când ţi-a făcut o surpriză pe care o consideri banală. Iubeşte-o pentru simplul fapt că e lângă tine şi că face parte din viaţa ta , Iubeşte-o pentru că are ochi frumoşi sau pentru că plânge ca un copil uneori… Iubeşte-o pentru că e a ta … Iubeşte-o aşa cum este ea...
Cuvintele acestea poartă în ele toată greutatea și toată frumusețea unei iubiri adevărate, a acelei afecțiuni care nu cere perfecțiune, ci îmbrățișează omul cu tot cu lumini și umbre.
A iubi pe cineva nu înseamnă doar a admira imaginea pusă la ramă sau clipele senine, ci a ști să fii acasă pentru sufletul celuilalt exact atunci când e mai vulnerabil, obosit, ciufulit sau stângaci. Înseamnă să găsești perfecțiunea tocmai în micile imperfecțiuni ale fiecărei zile — în sarea pusă din greșeală în mâncare, în serile tihnite petrecute în pijama sau în lacrimile scurse pe obraz fără un motiv anume.
Iubirea curată nu se măsoară în gesturi grandioase, ci în liniștea de a ști că cineva te alege zi de zi, exact așa cum ești, și te ține de mână indiferent de anotimpul de afară sau din suflet.
O reverberație caldă și adâncă, care rămâne vie în inimă mult timp după ce am citit-o. ❤️