În februarie 1985, o echipă de șase scafandri militari din cadrul Centrului de Scafandri Constanța a fost trimisă să recupereze ancora și lanțul unui petrolier sovietic scufundat la 43 de metri adâncime în Marea Neagră, la 12 mile de Mangalia. Misiunea era estimată la două zile. Au stat sub apă, în ture de câte patru ore, timp de unsprezece zile, pentru că ancora cântărea de trei ori mai mult decât se consemnase în documentele navei și niciun cric hidraulic de la mal nu era suficient de puternic ca să o miște.
Petrolierul Volga-3 se scufundase cu trei luni înainte în urma unei coliziuni. Fusese evacuat fără victime, dar ancora și 80 de metri de lanț din oțel rămăseseră prinse sub epavă. Partea sovietică solicitase recuperarea. Partea română trimisese scafandri. Nimeni nu consultase documentele tehnice reale ale navei. Documentele existau, undeva, în arhivele unui birou maritim din Odessa. Nu fuseseră cerute.
Comandantul echipei, locotenent-comandorul Radu Enache, 37 de ani, a înțeles greșeala în prima zi, când cricul hidraulic adus de la Constanța nu a putut deplasa ancora nici un centimetru. A raportat superiorilor că misiunea necesită echipament suplimentar. Superiorii au raportat mai departe. Răspunsul a venit după două zile: misiunea continuă cu echipamentul disponibil. Găsiți o soluție.
La 43 de metri adâncime, în februarie, temperatura apei era de 6 grade. Vizibilitatea era de un metru și jumătate. Curenții submarini schimbau direcția imprevizibil, împingând scafandrii în structurile metalice ale epavei. Fiecare tură de patru ore lăsa oamenii cu mâinile amorțite și articulațiile înțepenite. Revenirea la suprafață dura 40 de minute din cauza decompresiei obligatorii, timp în care scafandrul stătea suspendat în apă neagră, la diferite adâncimi, nemișcat, așteptând.
Enache a venit cu o soluție în ziua a treia. În loc să ridice ancora, vor desface lanțul verigă cu verigă, folosind fier-beton găsit în epavă ca pârghie. O verigă pe tură. Patruzeci și trei de verigi în total. La două ture pe zi, douăzeci și una de zile de muncă. Superiorii au cerut să termine în zece. Enache a negociat unsprezece.
Scafandrii au lucrat câte două pe tură, alternând: unul forța cu pârghia, celălalt ținea poziția și supraveghea structura epavei care putea ceda oricând sub propria greutate. Fiecare verigă ceda după 20 până la 40 de minute de efort. Când ceda, lovea în metal cu un sunet surd pe care scafandrii îl simțeau în piept mai mult decât îl auzeau. Apoi treceau la următoarea.
În ziua a șaptea, scafandrul Marian Dobre, 29 de ani, a fost prins de un curent între două secțiuni ale epavei și a suferit o tăietură profundă la antebraț de la un colț de tablă. Rana s-a deschis în apă. A ieșit la suprafață cu furtunul de oxigen ținut apăsat pe tăietură. A primit 12 cusături la infirmeria navei de suport. A doua zi a cerut să reintre. Enache l-a lăsat să intre în tura de după-amiază.
În ziua a unsprezecea, ultima verigă a cedat la ora 16 și 20 de minute. Lanțul s-a desprins de ancoră și a alunecat în nămolul de pe fundul mării. Ancora rămăsese sub epavă, imposibil de recuperat fără echipament de ridicare pe care nimeni nu-l adusese. Enache a raportat la suprafață: lanțul este liber, ancora rămâne pe loc. Misiunea era îndeplinită parțial. Răspunsul de la Constanța a venit după o oră: misiune încheiată, reveniți la bază.
Cei șase scafandri s-au întors la Constanța a doua zi dimineața. Nu a existat nicio ceremonie. Nu a existat nicio mențiune în ordinul de zi al unității. Marian Dobre a primit un certificat medical pentru tăietura de la antebraț. Radu Enache a scris un raport de 12 pagini despre erorile de planificare ale misiunii, recomanând proceduri obligatorii de verificare a documentelor tehnice înainte de orice intervenție subacvatică. Raportul a fost înregistrat, arhivat și nu a mai fost niciodată referit în nicio decizie ulterioară. Ancora Volga-3 se află și astăzi la 43 de metri adâncime în Marea Neagră, la 12 mile de Mangalia.