La intrarea în piața agro-alimentară din Râmnicu Vâlcea, lângă primul rând de tarabe, există o bancă de fontă vopsită verde cu spătarul crăpat în colțul din dreapta. Crăpătura e acolo din 2016 când un om mare s-a așezat prea brusc și a sunat la primărie și primăria n-a mai venit. Banca e în rest bine.
În fiecare luni și joi, de la ora șapte și jumătate până pe la zece, pe banca aia stă un bărbat de șaizeci și șase de ani cu o sacoșă de pânză albastră între picioare.
Bărbatul se numește Ilie Niculescu și vine din Budeasa, un sat la douăzeci de minute cu autobuzul. Vine de fiecare dată cu autobuzul de șapte fix.
În sacoșă sunt borcanele.
Ilie face zacuscă, bulion, murături, gem de prune și miere din stupii lui de acasă. Le pune în borcane pe care le aduce la piață și le dă oamenilor care trec și care nu arată că au dimineața ușoară. Gratis. Fără să întrebe, fără să explice, fără să facă un spectacol din asta. Vede un om cu fața strânsă sau o femeie cu mai mulți copii și mai puține pungi decât ar trebui și scoate un borcan din sacoșă și îl întinde.
Dacă omul întreabă cât costă, Ilie spune că nu costă, că e borcanul lui și el îl dă cui vrea.
Dacă omul nu vrea să primească, Ilie nu insistă. Pune borcanul la loc și asteaptă alt om.
A început în primăvara lui 2020, în prima luni după ce ridicaseră restricțiile de pandemie și piața se redeschisese. Ilie venise cu legume din grădina lui pe care nu le vânduse luni de zile și cu un surplus de murături și zacuscă pe care nu le mai putea mânca singur — soția îi murise în noiembrie 2019 și el nu mânca pentru doi cum gătise ea.
Gătea în continuare pentru doi din obișnuință și mâncarea se strângea și nu știa ce să facă cu ea.
A adus-o la piață și a dat-o.
Prima zi a dat tot ce adusese în o oră și jumătate. S-a întors acasă cu sacoșa goală și a simțit ceva pe care nu îl simțise de multă vreme — că dimineața fusese utilă.
A doua luni a adus mai mult.
Vecinul lui, Gheorghe, un bărbat de 70 de ani care ținea și el stupi, a auzit ce face Ilie și i-a dat din miere. „Să ai și tu ceva mai dulce de dat," îi spusese. Ilie pusese mierea în sacoșă și de atunci dă și miere.
O femeie de 45 de ani pe nume Carmen, care vine în fiecare luni la piață din Govora, i-a adus o dată o cutie de borcane noi pe care le cumpărase de la supermarket.
„Că tu dai borcanele și nu mai ai în care să pui," îi explicase.
Ilie îi mulțumise și pusese borcanele în cămară și le folosește în continuare.
Un pensionar de 71 de ani, Vasile, care sta pe bancă lângă Ilie câteodată să se odihnească în drum spre piață, povestea că prima dată când primise un borcan de zacuscă de la Ilie se simțise prost că nu poate da nimic în schimb.
Ilie îi spusese să se așeze lângă el că oricum sta singur pe bancă.
De doi ani Vasile vine în fiecare luni dimineața și stă o oră pe bancă lângă Ilie. Nu fac mare lucru — privesc piața, comentează vremea, Vasile cunoaște mai multă lume decât Ilie și face prezentările când e cazul.
Ilie spune că Vasile e partenerul lui de afaceri.
Un tânăr de 24 de ani pe nume Mihai, student la Pitești, care trecea prin Râmnicu Vâlcea și intrase în piață să cumpere ceva de mâncare ieftin, primise un borcan de gem de la Ilie și îl întrebase pentru ce i-l dă.
Ilie îi spusese că pentru că arată că nu a mâncat bine de câteva zile.
Mihai nu răspunsese nimic pentru că era adevărat și nu știa ce să spună când un necunoscut de 66 de ani vede în fața ta ce ți-e greu să recunoști singur.
Luase gemul și mulțumise.
Primăria nu știe de Ilie, sau dacă știe nu a făcut nimic cu informația. Nu e nevoie să știe. Banca de fontă cu spătarul crăpat e în continuare acolo și crăpătura e în continuare acolo și autobuzul de șapte fix din Budeasa aduce în continuare un bărbat cu o sacoșă de pânză albastră.
Ilie spune că soția lui gătea mai bine decât el. Probabil e adevărat. Dar el gătește ce știe și aduce ce face și dă ce aduce și luni și joi dimineața piața din Râmnicu Vâlcea are un om în plus care nu vinde nimic.
Fiul lui din Craiova a aflat și a întrebat de ce face asta.
Ilie a stat o secundă.
„Că altfel stau singur acasă cu borcanele."
A fost singurul motiv pe care l-a dat și probabil e adevărat și probabil nu e tot adevărul dar e destul cât să înțelegi esențialul.
Piața e acolo. Banca e acolo. Sacoșa e acolo.
Luni și joi.
Și Ilie nu vede niciun motiv să se oprească.