Pe 28 iulie 1978, generalul Ion Mihai Pacepa, șeful spionajului extern al lui Nicolae Ceaușescu și consilierul personal al dictatorului, intra în Ambasada SUA din Bonn cerând azil politic - defecțiunea lui urma să distrugă complet rețeaua de spioni a României comuniste, să-l aducă pe Ceaușescu la o criză nervoasă și să declanșeze una dintre cele mai mari vânători de om din istoria Războiului Rece, cu o recompensă de 2 milioane de dolari pe capul trădătorului.
Pacepa se născuse pe 28 octombrie 1928 la București. Tatăl său venise din actuala Slovacie, prin Transilvania austro-ungară, și se stabilise în Capitală în 1920. Un copil al unei generații formate între cele două războaie mondiale, Pacepa studia chimie industrială la Politehnica din București între 1947 și 1951.
Cu doar câteva luni înainte de absolvire, Securitatea îl recruta forțat. Era o practică obișnuită - tinerii cu studii bune erau luați din facultăți direct în aparatul represiv. Pacepa primea diploma de inginer abia patru ani mai târziu, în 1955, în timp ce lucra deja în Direcția a IV-a de contraspionaj.
1956. Era numit șef al rezidenței de spionaj din Germania Federală, cu sediul la Frankfurt am Main. Primul său mare job internațional. Culegea informații, recruta agenți, monitoriza mișcările diplomatice germane. Experiența vestică avea să-l marcheze profund și să-l pregătească pentru ce avea să urmeze.
Octombrie 1959. Ministrul de Interne Alexandru Drăghici îl numea șef al noului departament S&T - Știință și Tehnologie - al Direcției I de spionaj. Era operațiunea românească de spionaj industrial. Misiunea: furt de tehnologie occidentală pentru a accelera dezvoltarea industrială a României.
Între 1959 și 1978, Pacepa conducea această operațiune uriașă. Sub comanda lui, spionii români furau planuri de uzine Citroen din Franța - informațiile obținute erau folosite pentru îmbunătățirea Daciei și Oltciturilor. Din Germania de Vest, obțineau planurile unor reactoare nucleare, ale unei instalații de apă grea și ale unei fabrici de artilerie, economisind milioane de dolari.
1966. Pacepa devenea prim-adjunct al directorului Direcției de Informații Externe (DIE). 1967. Era avansat la gradul de general, cel mai tânăr general din istoria Securității. Avea doar 39 de ani. O carieră fulminantă în aparatul represiv.
1972. Ceaușescu îl numea personal consilier pentru securitate și dezvoltare tehnologică. Pacepa devenea unul dintre cei mai apropiați oameni ai dictatorului. Avea acces la toate secretele României. Știa fiecare operațiune. Cunoștea fiecare agent. Era, de facto, al doilea om al regimului în materie de informații.
August 1974. Era avansat la gradul de general-locotenent cu două stele. Până la defecțiune urma să primească și al treilea grad de general. Era simultan consilier prezidențial, șef efectiv al spionajului extern și secretar de stat la Ministerul de Interne. O putere enormă concentrată într-o singură persoană.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să fii mâna dreaptă a unui dictator comunist - să știi toate secretele, să controlezi mii de agenți în toată Europa și să fii invitat la toate petrecerile private ale cuplului Ceaușescu - un privilegiu plătit însă cu sufletul.
Aprilie 1978. Ceaușescu era primit cu onoruri de stat la Casa Albă de președintele Jimmy Carter. Era apogeul "diplomației independente" a României - Ceaușescu se poziționa ca alternativa vestică în blocul sovietic. Pacepa era arhitectul acestei strategii de a păcăli Occidentul că România e "diferită" de restul lagărului comunist.
Iulie 1978. Ceaușescu îi dădea lui Pacepa un ordin care avea să schimbe totul. Să organizeze asasinarea lui Noël Bernard, directorul secției române a Radio Europa Liberă de la München. Bernard înfuriase dictatorul cu comentariile sale critice. Trebuia eliminat fizic.
Era una dintre numeroasele ordine de asasinat pe care regimul le dădea. Dar pentru Pacepa, ceva s-a schimbat. Avea o fiică, Dana, la care ținea foarte mult. În scrisoarea pe care i-o trimitea mai târziu, publicată în Le Monde în 1980, explica - "Cunoscându-te, Dana, eram ferm convins că ai prefera să n-ai tată decât să ai unul care e criminal politic."
Pe 28 iulie 1978, Pacepa se afla la Bonn, trimis de Ceaușescu cu un mesaj personal pentru cancelarul Helmut Schmidt. Era o ocazie perfectă. În loc să-l livreze, Pacepa intra în Ambasada Statelor Unite. Cerea azil politic. Diplomații americani erau șocați - era primul spion de rang general dintr-o țară comunistă care venea la ei voluntar.
Decizia ajungea rapid la Jimmy Carter. Președintele american aproba azilul. Pacepa era urcat în secret într-un avion militar al SUA și transportat la baza Andrews Air Force Base, lângă Washington. Începea o nouă viață, sub protecție permanentă. Ceaușescu nu avea idee încă.
Când vestea ajungea la București, Ceaușescu avea o criză nervoasă. Literalmente. Documentele declasificate ale Casei Albe și ale Departamentului de Stat american confirmă panica regimului. Pe 9 august 1978, la vila prezidențială de la Neptun, ministrul Andrei îl chema urgent pe ambasadorul american O. Rudolph Aggrey. Ceaușescu cerea înapoierea imediată a lui Pacepa.
Americanii refuzau categoric. Diplomatul Matthew Nimetz venea special la București pe 8 septembrie 1978 ca emisar al Departamentului de Stat. Comunica direct autorităților române informația că Securitatea plănuia "să elimine fizic mai multe persoane aflate pe teritoriul Statelor Unite". Amenințarea era serioasă.
Septembrie 1978. Pacepa era condamnat la moarte în România - prima sentință. A urmat o a doua condamnare la moarte, în absență. Ceaușescu decreta o recompensă de 2 milioane de dolari pentru cine îl ucide. Yasser Arafat și Muammar Gaddafi ofereau fiecare câte 1 milion de dolari suplimentar. Capul lui Pacepa valora 4 milioane de dolari total.
Cel puțin două echipe de asasini au fost trimise în SUA să-l găsească. Se zvonea că Securitatea îl angajase pe Carlos Șacalul, celebrul terorist internațional, să-l elimine pentru 1 milion de dolari. În 1981, biroul Radio Europa Liberă din München era atacat cu explozibili de o grupare condusă de Carlos - se credea că era răzbunare pentru scrisoarea lui Pacepa difuzată de radio.
Pacepa trăia sub identitate falsă în Statele Unite, cu protecție 24 din 24 de ore. Identitatea lui a fost compromisă de două ori - a trebuit să-și schimbe complet numele și datele personale în două rânduri. Agenții FBI îl însoțeau permanent. Locuia în locații secrete, schimbate frecvent.
Te-ai întrebat vreodată cum e să trăiești 43 de ani știind că pentru capul tău se plătesc 4 milioane de dolari, că Yasser Arafat vrea să te vadă mort și că Carlos Șacalul poate apărea oriunde să te execute? Pentru că Pacepa a trăit exact această viață din 1978 până în 2021.
Noël Bernard murea în 1981 de cancer. Soția sa susținea că fusese iradiat de Securitate cu arma radiologică "Radu" - un dispozitiv românesc care provoca tumori fatale. Corneliu Chiriac, alt jurnalist RFE, era înjunghiat mortal. Emil Georgescu și Vlad Georgescu mureau și ei de cancer. Listele victimelor Securității continuau.
În 3 ani, spionajul românesc era distrus complet. CIA considera că Pacepa fusese "singura persoană din lumea vestică care a demantelat de unul singur un serviciu de spionaj inamic întreg". Niciun agent important nu mai era activ. Nicio operațiune majoră nu mai funcționa. Pacepa cooperase cu CIA în operațiuni diverse împotriva blocului sovietic.
Noiembrie 1987. Pacepa publica cartea care avea să zdrobească regimul Ceaușescu - "Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief" (Orizonturi roșii). Cartea dezvăluia tot - relațiile lui Ceaușescu cu terorismul palestinian și libian, Yasser Arafat păcălindu-l pe Carter prin tehnici învățate de la Ceaușescu, operațiunile secrete, viața privată a cuplului prezidențial.
Cartea era tradusă în română, copiile erau introduse clandestin în țară și serializată de Radio Europa Liberă în 1988. Românii ascultau în secret dezvăluirile generalului despre viața regimului. Era dinamită pură. Ceaușescu se prăbușea la propriu în 1989, iar Pacepa contribuise decisiv.
1999. România democratică reabilita oficial memoria generalului Pacepa. Toate gradele militare îi erau restaurate cu onoruri complete. Anulau cele două sentințe de moarte, care însă nu fuseseră niciodată executate. Pacepa primea din nou statutul de general cu trei stele.
14 februarie 2021. Ion Mihai Pacepa murea la 92 de ani, în SUA, de COVID-19. Cel mai înalt rang militar care a defectat vreodată din blocul sovietic ieșea din istorie exact cum trăise - sub identitate falsă, într-o locație secretă, sub protecția FBI până la ultima suflare.
Astăzi, dosarele CIA confirmă că Pacepa a fost singurul om din istoria Războiului Rece care a distrus de unul singur un serviciu întreg de spionaj sovietic. A scris cărți folosite azi în manualele academiilor militare americane. Și a plătit pentru asta cu 43 de ani de viață sub identitate ascunsă - cea mai lungă perioadă de protecție federală din istoria SUA acordată unui defector străin.