Când pe 18 martie 1971 Felix C-256 numărul 001 a executat pentru prima dată programul de test calculând 10.000 de ecuații diferențiale în 3,2 secunde - operație ce ar fi luat unui matematician 240 de ore - echipa de 67 de ingineri conduși de Victor Toma a înțeles că România intrase în era computerelor. Dezvoltarea costaseră 340 milioane de lei (echivalentul a 680 milioane de euro astăzi).
Felix C-256 avea 32 KB memorie RAM, procesor de 1 MHz, citea date din cartele perforate, executa 100.000 de operații pe secundă - performanțe comparabile cu IBM 360/30 dar la cost cu 60% mai mic prin producție locală de componente. Aplicațiile erau revoluționare - proiectare asistată în construcții, optimizare producție industrială, calcule științifice complexe.
Impactul economic a fost imediat - până în 1980 România producea 1.200 de calculatoare Felix anual, echipând universități, institute de cercetare, fabrici. Export către Cuba, China, India, Siria aducea 120 milioane dolari anual. Facultățile de automatică și calculatoare formaseră 12.000 de programatori între 1971-1989, creând prima generație IT românească.
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi arătat România fără industria de calculatoare, fără generația de programatori formați pe Felix care au devenit după 1990 baza success-ului IT românesc? Pentru că acel prim calculator nu era doar mașină - era intrare în era digitală, era formare de capital uman tehnic care a făcut posibilă transformarea României post-comuniste în hub IT european.
Astăzi, calculatorul Felix C-256 nr.001 este expus la Muzeul Tehnic din București, relicvă a erei când România producea tehnologie computerizată competitivă internațional.