Când Publius Ovidius Naso a coborât din corabia romană la portul Tomis în iarna anului 8 d.Hr., cel mai mare poet al iubirii al Imperiului devenea peste noapte exilat la marginea lumii civilizate.
În anii 8-17 d.Hr., orașul antic Tomis (astăzi Constanța) nu era doar un mic port grec la Marea Neagră - era locul exilului celui mai mare poet roman al iubirii și aici a scris ultimele lui capodopere "Tristia" (Tristele) și "Epistulae ex Ponto" (Ponticele) - poeme care vor inspira literatura europeană 2.000 de ani.
Era oficial "marginea lumii cunoscute" pentru un roman cultivat de la Roma. La 2.500 km depărtare de capitala Imperiului. La frontiera dintre civilizație și "barbaria" geto-dacă. Sub atacuri constante ale triburilor sarmatice.
Pentru un poet roman născut în Sulmona din Italia centrală, cunoscut și aclamat în întreaga Romă pentru "Ars Amatoria" (Arta iubirii), exilarea brutală la Tomis în iarna anului 8 d.Hr. era cea mai mare cădere socială posibilă a unei elite romane.
Ovidiu - numele complet Publius Ovidius Naso. Născut pe 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (astăzi Sulmona, Italia). Tatăl - aparținea nobilimii romane. Educație la Roma în retorica și drept.
Cariera literară - explozivă. La 24 de ani publică "Amores" (Amorurile). Apoi "Heroides" (Eroinele). Plus "Ars Amatoria" (Arta iubirii, 1 î.Hr.) - cea mai populară carte a Romei imperiale. Plus "Metamorphoses" (Metamorfozele) - capodopera lui poetică.
În toamna anului 8 d.Hr. - cotitura fatală. Ovidiu se afla pe insula Elba (atunci numită Ilva Tireniana), în vacanță cu prietenii. Brusc - mesager imperial. Ordin direct al împăratului Augustus.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna să primești în vacanța de pe insula Elba un mesager imperial cu un ordin scris al lui Augustus de a porni imediat spre exil la Tomis - fără bagaje, fără familie, fără să poți să te întorci la Roma pentru ultima dată. Era cea mai brutală execuție civilă posibilă a unui cetățean roman privilegiat.
Forma exilului - "relegatio". Mai blândă decât "exilum" totalul. Permitea păstrarea averii și a căsătoriei. Dar - obligatoriu să trăiască în Tomis, pe țărmul îndepărtat al Pontului Euxin (Marea Neagră).
Motivul oficial al exilului - "carmen et error" (o poezie și o greșeală). Cuvintele exacte ale lui Ovidiu însuși în "Tristia". Misterul cel mai mare al istoriei literare romane.
Teoriile contemporane:
- Poezia incriminată ar fi "Ars Amatoria" - venită în contradicție cu legile morale ale lui Augustus
- "Greșeala" ar fi văzut ceva interzis - posibil aventurile amoroase ale Juliei (nepoata lui Augustus)
- Implicarea în conspirația lui Postumus Agrippa (nepotul lui Augustus exilat în 6 d.Hr.)
- Plus contradicții cu Lex Iulia de Adulteriis (legea împotriva adulterului)
Augustus a impus oficial lui Ovidiu poruncă a păstrării tăcerii totale despre vină. Plus interzicerea operelor sale din toate bibliotecile publice romane. Plus eliminarea numelui lui din lista oficială a poeților Imperiului.
Cărtile lui Ovidiu - scoase din bibliotecile publice. Era prima dată în istoria romană când un poet aclamat era condamnat la "uitarea oficială" (damnatio memoriae literară). Sancțiune cumplită pentru un autor.
Călătoria spre Tomis - 6 luni dramatice. Decembrie 8 d.Hr. plecarea din Italia. Iarnă cumplită pe Mediterana. Furtuni catastrofale. Naufragii în Pelopones și pe coasta Egeei. Sosirea la Tomis - mijlocul iulie 9 d.Hr.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un poet roman cultivat de 51 de ani, în iarna lui 8-9 d.Hr., să faci 6 luni de călătorie pe mare cu corăbii romane de comerț, să te lupți cu furtunile din Mediterana, să sosești în primăvara lui 9 d.Hr. la portul Tomis pe Marea Neagră, să auzi pentru prima dată limba get-dacă vorbită pe străzi, să realizezi că aceasta era casa ta pentru tot restul vieții? Pentru că în 9 d.Hr., Tomis era cu adevărat "marginea lumii cunoscute" pentru un cetățean roman.
Tomis (Constanța antică) - oraș grecesc fondat în secolul VI î.Hr. de coloniștii din Milet. La 8 d.Hr. - colonie romană oficială, dar cu populație greacă-pontică majoritară. Plus minorități get-dace, sarmatice, scitice.
Populația - 8.000-10.000 locuitori. Activitatea principală - comerțul cu grânele Câmpiei Bărăganului. Plus pescuitul în Marea Neagră. Plus comerțul cu vinul din Tracia.
Clima - cumplit de cumplită pentru un italian. Iernile geroase cu -25°C. Verile fierbinți cu +40°C. Furtuni cu zăpadă în martie. Vânturile constante din nord-est.
Ovidiu - șocat de climă. Scria în "Tristia": "Sunt aici la marginea lumii. Iernile sunt cumplite. Marea îngheață uneori. Pământul nu produce vin, ulei, fructele Italiei mele iubite."
Ovidiu a trăit la Tomis 9 ani. Din vara 9 d.Hr. până la moartea sa în 17 sau 18 d.Hr. La aproximativ 60 de ani. Cauza morții - necunoscută. Probabil bătrânețe și depresie.
În toți acești ani - a scris constant. "Tristia" (Tristele) - 5 cărți de poezii elegiace de exil. "Epistulae ex Ponto" (Ponticele) - 4 cărți de scrisori în versuri către prieteni și împărat. "Ibis" - blestem împotriva unui dușman necunoscut.
Plus a învățat limba geto-dacă. Conform mărturiei sale, ar fi scris o poezie în limba get-dacă pentru localnici - prima creație literară documentată în limba autohtonă a Daciei. Operă pierdută.
Statua lui Ovidiu - astăzi în Piața Ovidiu din Constanța, lângă Muzeul Național de Istorie și Arheologie. Operă a sculptorului italian Ettore Ferrari, inaugurată oficial pe 18 august 1887.
Era una dintre primele statui monumentale ale unui poet roman antic ridicată în Europa modernă. Plus prima reprezentare oficială a lui Ovidiu în România.
Inscripția pe statua originală - propriile versuri ale poetului din "Tristia":
"Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum,
Ingenio perii Naso poeta meo.
At tibi qui transis ne sit grave quisquis amasti
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent."
În traducere română: "Sub astă piatră zace Ovidiu / Cântărețul iubirilor gingașe, răpus de-al său talent / O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată / Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin".
Mormântul real al lui Ovidiu - niciodată descoperit. Cele mai recente cercetări arheologice de la Constanța (2010-2024) confirmă că ar fi fost îngropat undeva în orașul Tomis. Locul exact - necunoscut.
Astăzi, când mergi pe Faleza Casino din Constanța și vezi statua lui Ovidiu în piața centrală cu același nume, e greu să ne imaginăm că aici, pe acest țărm al Mării Negre, cel mai mare poet roman al iubirii și-a trăit ultimii 9 ani de viață în exil, scriind cele mai dramatice poeme de tristețe ale antichității. Dar pentru o perioadă tragică de 9 ani (8-17 d.Hr.), Tomis a fost cu adevărat "marginea lumii civilizate" și casa de exil a celui mai talentat poet al iubirii din întreaga literatură romană.