Informațiile istorice despre Oltea sunt relativ puține, însă tradiția și cronicile ulterioare au conturat imaginea unei femei puternice, cu un rol esențial în educația și destinul fiului său. Ea provenea, cel mai probabil, dintr-o familie de boieri, ceea ce explică poziția sa în apropierea curții domnești și influența asupra tânărului Ștefan.
Una dintre cele mai cunoscute episoade legate de Oltea Doamna apare în tradiția populară și în literatura română, în special în balada „Mama lui Ștefan cel Mare”, unde este prezentată ca o figură fermă și neclintită. Potrivit acestei relatări, după o înfrângere suferită de Ștefan în luptă, acesta se întoarce la cetate, iar mama sa refuză să-i deschidă porțile, îndemnându-l să se întoarcă pe câmpul de luptă și să lupte până la victorie. Deși acest episod nu este confirmat documentar, el reflectă valorile atribuite acestei figuri: curaj, responsabilitate și spirit de sacrificiu.
Din punct de vedere istoric, Ștefan cel Mare a devenit unul dintre cei mai importanți conducători ai Europei de Est, cunoscut pentru numeroasele sale victorii împotriva Imperiului Otoman și pentru consolidarea statului moldovean. Este rezonabil să presupunem că educația primită în familie, inclusiv influența mamei sale, a contribuit la formarea caracterului său puternic și a simțului datoriei.
Oltea Doamna a fost înmormântată la Mănăstirea Probota, unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult din Moldova medievală. Această asociere subliniază statutul său și respectul de care s-a bucurat în epocă.
În cultura română, imaginea mamei lui Ștefan cel Mare a devenit un simbol al rolului matern în formarea liderilor și în transmiterea valorilor fundamentale. Ea este adesea evocată ca exemplu de devotament și de tărie morală, fiind integrată în patrimoniul spiritual al națiunii.
Dincolo de granița dintre istorie și legendă, figura Oltei Doamna rămâne una emblematică. Ea ilustrează modul în care memoria colectivă transformă personaje istorice în simboluri, atribuindu-le semnificații care depășesc faptele documentate.
Astfel, mama lui Ștefan cel Mare nu este doar o prezență discretă în izvoarele istorice, ci un reper al identității culturale românești, o figură care continuă să inspire prin forța morală și prin rolul său în formarea unuia dintre cei mai mari conducători ai istoriei românilor.