În 1784, trei țărani români din Munții Apuseni au pornit cea mai mare răscoală țărănească a Transilvaniei - considerată ultima mare ridicare a iobagilor din Europa - și au sfârșit executați prin tragerea pe roată în fața a 3.000 de oameni aduși cu forța.
În istoria Transilvaniei există un moment care a cutremurat întreg Imperiul Habsburgic și a făcut înconjurul presei europene a vremii - răscoala țăranilor iobagi din 1784.
Cunoscută în istorie ca "Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan". A izbucnit pe 2 noiembrie 1784. Plus a fost considerată ultima mare ridicare la luptă a țărănimii aservite din întreaga Europă.
La răscoală au participat iobagi români, dar și maghiari și sași, de pe domeniile nobililor și ale statului. Plus li s-au alăturat mineri din Munții Apuseni, meșteșugari și preoți.
Pentru un țăran iobag român din Transilvania secolului al XVIII-lea, viața era una de servitute aproape totală. Plus o existență marcată de muncă forțată, taxe nesfârșite și lipsa oricăror drepturi.
Pentru a înțelege răscoala, trebuie înțeleasă situația Transilvaniei. La începutul secolului al XVIII-lea, peste regiune se instalase administrația austriacă. Stăpânii pământului rămâneau însă nobilii maghiari.
Astfel, iobagii români se aflau într-o situație dublu apăsătoare. Erau impozitați și de nobilii maghiari, stăpânii pământului, și de administrația imperială austriacă. Plus erau striviți de o povară fiscală imposibilă.
Conform statisticilor austriece din perioada 1784-1787, din cei aproape 2,5 milioane de locuitori ai Transilvaniei, românii reprezentau 63,5%. Plus erau majoritari etnic, dar aflați la baza scării sociale, în mare parte iobagi.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna să fii iobag român în Transilvania secolului al XVIII-lea - să muncești pământul altuia, să plătești taxe duble, să fii bătut sau aruncat în temniță dacă te opuneai, fără a avea dreptul nici măcar să te muți din satul în care te-ai născut.
Din rândul țăranilor s-a impus personalitatea lui Horea - pe numele său adevărat Vasile Ursu Nicola. Plus el avea să devină liderul emblematic al răscoalei.
Horea a mers de patru ori la Viena, începând din 1779, pentru a duce plângerile țăranilor direct la curtea imperială. Plus a fost însoțit și de alți țărani, printre care Cloșca - pe numele real Ion Oargă.
Ultima dată, pe 1 aprilie 1784, Horea a fost primit chiar de împăratul Iosif al II-lea. I-a înmânat o petiție în care țăranii se plângeau că sunt împovărați de nenumărate taxe. Plus că cei care se opun sunt bătuți sau aruncați în temniță.
Cauza imediată a răscoalei a fost legată de regimentele de graniță. Împăratul Iosif al II-lea emisese un decret prin care unele sate din zonele de frontieră puteau fi conscrise pentru regimentele grănicerești.
Țăranii care se înscriau ca grăniceri scăpau de iobăgie. Primeau casă și pământ în schimb. Plus mii de iobagi au luat cu asalt centrele de recrutare, dorind cu disperare să scape de servitute.
Când decretul imperial a fost anulat, speranțele țăranilor s-au prăbușit. Plus furia acumulată de secole a izbucnit.
Pe 28 octombrie 1784, la târgul din Brad, Crișan - al treilea lider, pe numele real Marcu Giurgiu - a chemat țăranii la o adunare. Plus le-a transmis că Horea ar fi adus noi porunci de la împărat.
Duminică, la biserica din Mesteacăn, s-au adunat sute de iobagi. Crișan le-a arătat o cruce aurită, susținând că Horea o primise de la împărat ca semn al împuternicirii. Plus i-a îndemnat pe țărani să plece spre Alba Iulia.
Răscoala a izbucnit. Țăranii s-au ridicat în Munții Apuseni și s-au răspândit rapid. Plus revolta a cuprins zona Zarandului, Valea Streiului, Țara Hațegului.
Răscoala a fost marcată de violență din ambele tabere. Țăranii răsculați au săvârșit atrocități - nobili și preoți au fost uciși, conace au fost incendiate. Plus represiunea autorităților avea să fie la fel de cumplită.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un iobag român care de generații întregi muncise pământul altuia, fără drepturi și fără speranță, să se ridice în sfârșit cu furca și toporul împotriva celor care îl asupreau - știind că, dacă pierde, îl așteaptă o moarte cumplită?
Imperiul a trimis armata. Răscoala a fost înfrântă. Pe 27 decembrie 1784, Horea și Cloșca au fost capturați în pădurea Scorușet din Munții Gilăului. Plus au fost duși și închiși la Alba Iulia.
Crișan, al treilea lider, a fost și el capturat. Dar nu a apucat să fie executat - s-a sinucis în temnița din Alba Iulia pe 13 februarie 1785. Plus a scăpat astfel de supliciul public.
Soarta lui Horea și Cloșca a fost pecetluită de însuși împăratul Iosif al II-lea. Execuția a fost stabilită pentru 28 februarie 1785, la Alba Iulia. Plus a fost concepută ca un spectacol de intimidare.
Pe Dealul Furcilor de lângă cetatea Alba Iulia - astăzi numit Dealul lui Horea - a fost amenajat un podium. Plus au fost aduși cu forța între 2.500 și 3.000 de iobagi români.
Țăranii fuseseră aduși din peste 400 de sate, din patru comitate. Câte trei tineri și trei bătrâni din fiecare sat. Plus erau obligați să asiste la execuție - pentru ca groaza să fie dusă înapoi în fiecare sat.
Execuția prin tragerea pe roată a fost cumplită. Mai întâi a fost executat Cloșca, în timp ce Horea privea în picioare. Plus apoi a urmat Horea.
Era cea mai brutală formă de execuție medievală - concepută anume pentru a inspira frică și pentru a descuraja orice altă răscoală. Plus mii de țărani au fost forțați să o privească.
Răscoala fusese înfrântă, iar liderii ei executați. Dar revolta nu fusese în zadar. Pe 22 august 1785, împăratul Iosif al II-lea a publicat o patentă imperială.
Patenta a desființat legarea de glie a iobagilor și servitutea personală. Țăranii au căpătat dreptul de a se muta de pe un domeniu pe altul, de a învăța meserii, de a-și vinde bunurile. Plus de a se căsători fără acordul nobililor.
Iobăgia ca atare nu a fost complet desființată. Plus după moartea împăratului Iosif al II-lea, nobilimea a cerut repunerea în vechile drepturi. Dar un pas important fusese făcut.
Evenimentele din Transilvania au avut un larg răsunet în toată Europa. Marile ziare ale vremii au relatat despre răscoală. Plus povestea celor trei țărani a intrat în publicistică și beletristică.
Astăzi, la Alba Iulia, un obelisc impunător îi cinstește pe Horea, Cloșca și Crișan. Plus numele lor a rămas în istorie ca simbol al luptei pentru dreptate și demnitate.
Astăzi, când treci prin Alba Iulia și vezi obeliscul ridicat în memoria lui Horea, Cloșca și Crișan, e greu să ne imaginăm că aici, pe Dealul Furcilor, în 1785, trei mii de țărani au fost aduși cu forța să privească execuția cumplită a celor care îndrăzniseră să se ridice pentru libertatea lor.
Iar când te gândești că răscoala lor, deși înfrântă și pedepsită cu o cruzime medievală, a determinat totuși Imperiul Habsburgic să desființeze servitutea personală a iobagilor - înțelegi că uneori chiar și o luptă pierdută poate schimba istoria, iar sacrificiul celor trei țărani din Apuseni nu a fost zadarnic.
Ultima mare răscoală țărănească a Europei - revolta iobagilor transilvăneni din 1784 condusă de Horea, Cloșca și Crișan, izbucnită din asuprirea feudală și fiscală, înfrântă și pedepsită prin execuția cumplită a liderilor în fața a 3.000 de țărani aduși cu forța, dar care a determinat totuși Imperiul Habsburgic să desființeze servitutea personală a iobagilor - dovada că strigătul pentru dreptate al unui popor, chiar înăbușit în sânge, lasă urme care schimbă istoria.