În anul 106 d.Hr., Împăratul Traian a smuls din Sarmizegetusa Regia 54 de tone de aur și 108 tone de argint — cea mai mare prădare de tezaur național din întreaga Antichitate, sumă cu care a finanțat Imperiul Roman timp de 50 de ani și a ridicat Forumul lui Traian în centrul Romei. Iar pe culmile Munților Orăștiei zac astăzi încă brățări dacice de aur care continuă să fie scoase ilegal de braconieri.
·
Pe culmea unui munte din județul Hunedoara, la altitudinea de 1.200 de metri, în mijlocul Munților Orăștiei, se află ruinele celei mai impresionante capitale a Antichității care nu aparținuse niciodată Imperiului Roman sau Grec.
·
Sarmizegetusa Regia. Capitala regatului dacic. Construită aproximativ în secolul I î.Hr. Activă timp de 150 de ani. Distrusă oficial în anul 106 d.Hr. Astăzi — sit înscris UNESCO din 1999, alături de alte cinci cetăți dacice din Munții Orăștiei: Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna.
·
Era cea mai sofisticată capitală a unui regat „barbar" din întreaga Europă pre-romană. Roma o considera oficial — singura cetate barbară demnă de a fi descrisă în detaliu de istoricii imperiali.
·
Totul începuse cu Burebista (82-44 î.Hr.). Primul mare rege dacic. Sub conducerea sa, triburile getice și dacice se unesc într-un regat puternic, cu granițe de la Carpați la Marea Neagră, de la Dunăre la Tisa.
Burebista — singurul rege „barbar" cu care Iulius Cezar a planificat o expediție militară personală. Asasinat în 44 î.Hr., același an cu Cezar. Regatul lui — fărâmițat.
·
Apogeul — sub Decebal (87-106 d.Hr.). Decebal reunește dacii. Construiește Sarmizegetusa Regia ca centru sacru și militar. O fortifică cu 6 ziduri concentrice, fiecare gros de 3-4 metri, înalt de 4-5 metri.
Materialul folosit — blocuri masive de calcar și andezit. Tehnica de construcție — sistem dac „murus dacicus" — două ziduri paralele de piatră cioplită, umplute la mijloc cu pământ amestecat cu pietriș. Bârne de stejar transversale pentru a lega cele două ziduri.
Rezultatul — fortificații imposibil de demolat cu armele romane standard. Doar artileria grea de asediu putea pătrunde.
·
Centrul ceremonial — cea mai uimitoare parte. Pe terasa sacră se aflau două sanctuare majore.
Marele Sanctuar Circular — diametrul 30 metri. Construit din 104 blocuri de andezit. Aranjate în trei cercuri concentrice. Funcție — calendar solar dacic, conform majorității arheologilor.
Calendarul dacic — bazat pe ciclul solar de 365 zile. Cu corecție de an bisect. Cu o precizie astronomică comparabilă cu cea egipteană. Era unul dintre cele mai sofisticate calendare ale Antichității barbare.
·
Soarele de Andezit — al doilea sanctuar major. Disc circular de 7 metri diametru, săpat în roca de andezit, cu zece raze radiale orientate astronomic. Marca punctele cardinale și solstițiile.
Andezitul folosit — sursă identificată la Muntele Uroi, lângă Simeria, la 90 de kilometri de Sarmizegetusa. Cum au transportat dacii zeci de blocuri de mii de tone pe drumuri de munte — rămâne mister arheologic nerezolvat.
·
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna în anul 100 d.Hr. ca un rege dacic, conducător al unui regat considerat „barbar" de Roma, să-și construiască o capitală cu 6 ziduri concentrice de calcar și andezit, cu sanctuare astronomice calculate cu precizie egipteană, cu monetărie proprie care batea monede de aur cu inscripții grecești, cu artiști, preoți, fierari, ceramiști, arhitecți — exact aceasta era forța unei civilizații pe care manualele europene de istorie au prezentat-o ulterior ca „primitivă", deși la momentul cuceririi era mai sofisticată decât multe provincii romane.
·
Războaiele dacice — declanșate de Împăratul Traian. Două campanii militare:
Primul război daco-roman (101-102 d.Hr.). Traian trece Dunărea cu 150.000 de soldați romani. Bătălia decisivă — la Tapae. Romanii înving. Decebal — semnează tratat de pace „client al Romei". Plătește tribut. Promite să nu mai construiască fortificații.
Decebal respectă tratatul — exact 3 ani. Apoi reîncepe fortificațiile. Cere ajutor de la regatele iazige. Pregătește un nou război.
·
Al doilea război daco-roman (105-106 d.Hr.). Traian — îndârjit. Construiește celebrul Pod al lui Apolodor peste Dunăre la Drobeta-Turnu Severin. 1.135 metri lungime. Cel mai mare pod al Antichității. 20 de piloni masivi de piatră. Operațiunea de inginerie — extraordinară.
Cu 150.000 de soldați, Traian asediază Sarmizegetusa Regia. Asediu de aproape un an. Romanii — taie sursele de apă. Decebal — încearcă să negocieze, dar refuzat.
·
Sfârșitul — vara anului 106 d.Hr. Sarmizegetusa Regia cade. Decebal fuge cu garda personală. Urmărit de cavaleria romană condusă de Tiberius Claudius Maximus.
În ultimul moment, înconjurat de romani lângă satul actual Piatra Craivii (județul Alba), Decebal se sinucide. Își taie singur gâtul cu sabia. Refuză să fie capturat viu și dus în triumf la Roma.
Scena — documentată pe Columna lui Traian din Roma. Cea mai cunoscută reprezentare a unei sinucideri regale din întreaga Antichitate. Reprezentarea — vizibilă și astăzi în Roma.
·
Capul lui Decebal — tăiat post-mortem de soldatul roman Tiberius Claudius Maximus. Adus la Roma. Expus public în Forum, înainte de a fi aruncat pe scările Gemoniilor (cum se proceda cu trupurile criminalilor și trădătorilor).
Tiberius Claudius Maximus — promovat în armata romană. Își comandă o stelă funerară cu această scenă, descoperită în 1965 în Grecia, la Philippi.
·
Tezaurul Sarmizegetusei — cea mai mare prădare a Antichității. Istoricul roman Cassius Dio descrie încărcătura adusă la Roma:
165.500 de livre romane de aur (aproximativ 54 de tone). 331.000 de livre romane de argint (aproximativ 108 tone). Plus inestimabile bijuterii, vase ceremoniale, brățări regale, monede dacice de aur (kosoni).
Plus 500.000 de prizonieri dacici, transformați în sclavi pentru economia romană.
·
Te-ai întrebat vreodată cum era să fii cetățean al Romei în vara anului 107 d.Hr., să asiști pe Via Sacra la marele triumf al lui Traian după victoria asupra Daciei, să vezi defilând prin oraș 500.000 de prizonieri dacici încătușați, urmați de care încărcate cu 54 de tone de aur și 108 tone de argint smuls din Munții Orăștiei, în timp ce sclavii arătau privitorilor brățările regale de aur ale lui Decebal, gravate cu modele unice — exact acesta era cel mai mare jaf documentat al întregii istorii antice europene.
·
Cum a fost ascuns tezaurul — momentul mister. Conform lui Cassius Dio, Decebal, înainte de a se sinucide, a ascuns o parte din tezaurul regal pe albia râului Sargetia (astăzi râul Strei). A deviat temporar cursul apei. A îngropat aurul. A omorât pe sclavii care l-au ajutat.
Trădarea finală — Bicilis, un nobil dac capturat de romani, dezvăluie locația tezaurului ascuns. Romanii recuperează aurul de pe albia râului.
Dar — și aceasta este partea care încă fascinează — multe brățări, monede și obiecte de aur nu au fost niciodată găsite de romani. Au rămas îngropate în Munții Orăștiei.
·
Roma — finanțată 50 de ani din tezaurul dacic. Cu aurul lui Decebal, Traian construiește Forumul lui Traian la Roma (109-113 d.Hr.). Plus Coloana lui Traian — înălțime 30 metri, 155 de scene sculptate, povestind detaliat cele două războaie dacice. Plus Piața Traiană. Plus drumuri imperiale.
Datoria publică a Romei — anulată oficial de Traian în 102 d.Hr., pentru a sărbători cucerirea Daciei. Era prima dată în istoria Imperiului când împăratul ștergea datoriile publice prin influxul de aur dintr-o provincie cucerită.
·
Sarmizegetusa Regia — distrusă sistematic de romani. Zidurile — dărâmate. Sanctuarele — sfărâmate. Locul — abandonat oficial. Capitala romană a Daciei — construită la 40 km distanță, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
200 de ani de paragină.
·
În Evul Mediu — locul uitat oficial. Doar țăranii din zonă mai povesteau despre „ruinele dintre brazi". Locul devine subiect de legende — comori îngropate, regi morți, blesteme dacice.
·
Prima redescoperire arheologică — 1803. Țăranul Adam Neamțu din satul Grădiștea Muncelului găsește accidental două brățări de aur dacice. Le vinde unui ofițer austriac. Care le trimite la Viena.
Anunțul — provoacă „goana după aur" în munți. Mii de țărani — sapă timp de decenii. Cei mai mulți nu găsesc nimic. Câțiva — descoperă brățări regale de aur, monede kosoni, vase ceremoniale.
·
Cercetările științifice — încep în 1924, sub Dumitru M. Teodorescu. Continuă în anii '50-'80 sub Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, Ioan Glodariu.
Descoperirile esențiale — făcute între 1950-1980. Sanctuarele identificate. Calendarul reconstituit. Sistemul de fortificații cartografiat. Murus dacicus — studiat și înțeles tehnic.
·
Tragedia modernă — braconajul arheologic.
Începând cu anii '90, după 1989, mafia braconieră dezgroapă ilegal tezauri dacice în Munții Orăștiei. Brățări regale de aur, kosoni dacici (monede unice cu inscripții grecești „KOΣΩN").
Între 1999-2009, peste 30 de brățări regale dacice ies clandestin din România. Vândute pe piața neagră internațională — Elveția, SUA, Germania, Israel.
·
Operațiunea de recuperare — declanșată oficial în 2008. Statul român, prin Ministerul Culturii și prin Interpol, reușește să recupereze 13 brățări regale dacice. Plus mii de kosoni.
Astăzi — expuse la Muzeul Național de Istorie a României din București. Sala Tezaur. Greutate totală recuperată — aproximativ 16 kilograme de aur dacic. Valoare estimată — peste 30 milioane euro.
·
Restul — încă pierdut. Estimările arheologilor — în munți există probabil încă 50-100 brățări dacice nedescoperite. Plus mii de monede koson. Plus vase ceremoniale.
Braconajul continuă. În 2023, autoritățile române au arestat o nouă rețea care extrăgea ilegal artefacte dacice din zonă.
·
Astăzi, când urci poteca abruptă spre Sarmizegetusa Regia, la 1.200 de metri altitudine în Munții Orăștiei, și vezi blocurile masive de andezit ale Marelui Sanctuar Circular încă in situ după 2.100 de ani, e aproape imposibil să-ți imaginezi că aici, pe această terasă sacră, regele Decebal supraveghea ritualurile preoților dacici, în timp ce calendarul solar de 104 coloane marca solstițiile cu precizie egipteană, iar monetăria regală bătea monede de aur kosoni cu inscripții grecești.
·
Iar când te gândești că în vara anului 106 d.Hr., 150.000 de soldați romani au asediat această capitală timp de aproape un an, că aurul smuls de aici (54 tone) a finanțat construcția centrului Romei imperiale și a fost echivalentul unei datorii publice romane întregi, că Decebal s-a sinucis cu propria sabie la Piatra Craivii pentru a nu fi expus în triumful imperial — înțelegi că Sarmizegetusa Regia nu este doar o ruină arheologică din Hunedoara. Este simbolul perfect al unei civilizații complete distruse într-un singur an de campanie militară, dar a cărei amintire materială refuză să dispară, scoțând la suprafață periodic, prin mâinile braconierilor sau ale arheologilor, brățări regale care nu au mai fost atinse de 21 de secole.
·
Cea mai impresionantă moștenire arheologică a Antichității est-europene — capitala unui rege care a refuzat să fie capturat viu, cucerită de cel mai mare împărat roman al secolului II, prădată de cel mai mare tezaur al Antichității, distrusă sistematic timp de o decadă, abandonată 1.700 de ani, redescoperită de țărani analfabeți cu sape de fier, săpată științific 100 de ani, jefuită modern de braconieri, și care încă astăzi, sub blocurile de andezit căzute pe terasa sacră, ascunde brățări regale dacice de aur ce așteaptă să fie găsite — sau să rămână acolo pentru totdeauna, ca singura mărturie tăcută a unei împărății pierdute care a fost cândva cea mai sofisticată civilizație barbară a întregii Europe pre-romane.