La Roșia Montană se află cele mai bine păstrate galerii miniere romane din lume - 7 km de tuneluri săpate manual cu dalta și ciocanul acum 1.900 de ani, din care romanii au extras 500 de tone de aur în doar 166 de ani.
În Munții Apuseni, în Munții Metaliferi din vestul județului Alba, se află una dintre cele mai vechi exploatări miniere ale Europei.
Roșia Montană. Cunoscută în Antichitate sub numele de Alburnus Maior. Cel mai important centru de extracție auriferă al Daciei romane. Plus cea mai veche localitate minieră a României, cu o continuitate de peste 2.000 de ani.
Astăzi - sit înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO din 2021. Datorită galeriilor antice romane care reprezintă, conform UNESCO, "cel mai important, extins și divers din punct de vedere tehnic complex aurifer subteran din lume".
Pentru un călător modern care coboară cele 157 de trepte în galeriile romane de la Roșia Montană, experiența este una de capsulă a timpului. Tuneluri cioplite manual cu dalta și ciocanul. Plus firișoare aurii care încă mai sclipesc pe pereții de stâncă.
Bogățiile miniere ale Munților Apuseni au fost probabil unul dintre factorii majori ai cuceririi Daciei de către Imperiul Roman. După înfrângerea regelui Decebal în 106 d.Hr., romanii au pus mâna pe cea mai mare sursă de aur a Europei timpului.
După declinul minelor din Hispania (Spania de astăzi), Roșia Montană, situată în provincia Aurariae Dacicae (Dacia romană), a devenit singura sursă semnificativă nouă de aur și argint pentru întregul Imperiu Roman. Era una dintre motivațiile-cheie ale cuceririi Daciei de către împăratul Traian.
Localitatea Alburnus Maior a fost înființată oficial de romani în timpul domniei lui Traian. Era un oraș minier populat cu coloniști aduși special din Iliria (zona Croației și Albaniei de astăzi). Plus mineri specializați din toate provinciile imperiale.
Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna pentru un miner ilir adus cu forța la Alburnus Maior în anul 150 d.Hr., să cobori zilnic în galeriile întunecate ale Munților Apuseni, să ciopleșți stânca dură cu dalta de fier și ciocanul timp de 10 ore, să extragi aurul Imperiului fără să vezi niciodată lumina zilei - era una dintre cele mai grele munci ale Antichității romane.
Tehnologia minieră romană era avansată pentru epocă. Minerii foloseau ciocane de bronz, dalte de fier și sisteme ingenioase de drenare a apei. Plus galeriile aveau o formă caracteristică - de trapez sau triunghi - pentru rezistență structurală maximă.
Galeriile romane păstrate astăzi însumează aproximativ 7 km. Plus sunt unice în lume prin lungimea și prin gradul lor de păstrare. Conform echipei de arheologi francezi care explorează zona din anul 2000, "rețelele miniere antice se află într-o stare remarcabilă și sunt extrem de bine conservate".
Cantitatea de aur extrasă de romani - copleșitoare. În cei 166 de ani de exploatare romană (106-272 d.Hr.), din cele 4 masive muntoase de la Roșia Montană - Cârnic, Orlea, Lety și Cetate - romanii au extras aproximativ 500 de tone de aur pur.
Era cea mai mare exploatare auriferă a întregului Imperiu Roman. Aurul de la Roșia Montană alimenta tezaurul imperial. Plus finanța armatele Romei. Plus stabiliza moneda imperială timp de aproape 2 secole.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un funcționar roman al tezaurului imperial din anul 160 d.Hr., să vezi sosind la Roma carele păzite militar care transportau tonele de aur extrase din munții îndepărtatei provincii Dacia, să realizezi că prosperitatea întregului Imperiu depindea de minerii care săpau în galeriile de la Alburnus Maior? Pentru că în secolul II d.Hr., Roșia Montană era inima auriferă a celei mai mari puteri a lumii antice.
Cea mai uimitoare descoperire de la Roșia Montană - tăblițele cerate romane. Între anii 1786 și 1855, exploratorii au găsit în galeriile romane 25 de tăblițe cerate de lemn, perfect conservate timp de aproape 1.700 de ani.
Tăblițele erau scrise cu "stilus" - un bețișor ascuțit de metal, os sau lemn folosit în Antichitate pentru a scrie pe ceara întinsă pe plăcuțe de lemn. Plus ceara și lemnul au traversat mileniile într-o mină rece și umedă, păstrând un crâmpei din viața economică a secolului II.
Conținutul tăblițelor - extraordinar. Contracte de muncă, chitanțe, acte juridice, testamente, contracte de vânzare-cumpărare. Plus documente ale unei case de împrumut - un fel de proto-bancă - care funcționa la Alburnus Maior încă din anul 136 d.Hr.
Romanii ne-au lăsat astfel, ascunsă în munte, prima bancă documentată și primele documente comerciale din această parte a Europei. Plus dovezi despre salariile minerilor romani, prețurile uneltelor, condițiile de muncă.
Cea mai importantă tăbliță - placa numărul XVIII. Singura pe care apare data exactă - 6 februarie 131 d.Hr. - plus denumirea oficială Alburnus Maior. A fost descoperită în anul 1854. Astăzi este expusă în Muzeul Mineritului din Roșia Montană.
După retragerea aureliană din Dacia (272-275 d.Hr.), minele s-au închis. Imperiul Roman s-a retras. Plus tăblițele cerate au rămas zăvorâte în întunericul galeriilor timp de peste 1.500 de ani, ca într-o capsulă a timpului.
Exploatarea aurului a continuat sporadic în Evul Mediu. Apoi a fost revitalizată sistematic în perioada austro-ungară. În secolul al XVIII-lea, mineritul a fost organizat riguros sub administrația Habsburgică. Plus tehnicile s-au modernizat progresiv.
Pe valea Roșiei funcționau "șteampuri" - instalații asemănătoare morilor de apă, folosite pentru măcinarea minereului aurifer. Plus când debitul apei era insuficient, se deschidea stăvilarul unui lac artificial (tău) pentru a alimenta șteampurile.
Roșia Montană a trăit toate evenimentele istoriei românilor. În 1784, casele exploatatorilor au fost distruse de revoluționarii lui Cloșca - născut chiar în satul vecin Cărpiniș. Plus în timpul Revoluției de la 1848, Avram Iancu a avut aici un sprijinitor important.
Legenda întemeierii spune că aurul a fost descoperit prima dată în zonă de o femeie pe nume Cotroanța, care venea cu caprele pe un deal numit Cârnic. Acolo a găsit un bulgăre care strălucea la soare și și-a dat seama că era aur. Una dintre galeriile vechi încă poartă numele Cotroanța.
Cel mai mare program de cercetare arheologică - "Alburnus Maior", demarat în anul 2000. Coordonat de Muzeul Național de Istorie a României. A delimitat zonele protejate cu obiective arheologice conservate. Plus a confirmat valoarea universală a galeriilor romane.
Roșia Montană a devenit subiectul celei mai mari controverse ecologice a României moderne. Compania Gabriel Resources propunea un proiect de exploatare a aurului prin cianurare - care ar fi distrus satul istoric și galeriile romane.
Proiectul prevedea utilizarea cianurii pentru extragerea aurului din rezervele dovedite de 314 tone aur și 1.500 tone argint. Plus distrugerea a 4 munți întregi. Plus mutarea forțată a întregii comunități.
Protestele masive din 2013 - cele mai mari demonstrații ecologice din istoria României post-comuniste. Zeci de mii de oameni au protestat în toate orașele mari. Plus campania "Salvați Roșia Montană" a mobilizat întreaga societate civilă.
În 2014, după proteste active, lucrările proiectului minier au fost oprite. În 2021, Roșia Montană a fost înscrisă oficial în Patrimoniul Mondial UNESCO. Compania Gabriel Resources a cerut României despăgubiri de 4,4 miliarde dolari într-un proces internațional de arbitraj.
Astăzi, când cobori cele 157 de trepte în galeriile romane de la Roșia Montană și treci prin tunelurile înalte sau foarte joase cioplite manual cu dalta și ciocanul acum 1.900 de ani, vezi încă firișoarele de aur care sclipesc pe pereții de stâncă, e greu să ne imaginăm că aici, în acest labirint subteran, romanii au extras 500 de tone de aur care au alimentat prosperitatea celui mai mare imperiu al lumii antice.
Iar când te gândești că în aceste galerii s-au păstrat timp de 1.700 de ani cele 25 de tăblițe cerate romane - documentele primei bănci din această parte a Europei, contracte și chitanțe ale minerilor de acum 1.900 de ani - înțelegi că Roșia Montană nu este doar o mină de aur, este cea mai bogată capsulă a timpului a Antichității romane păstrată pe teritoriul României.
Cea mai veche exploatare auriferă a Europei încă vizitabilă - 7 km de galerii romane săpate manual la Alburnus Maior, 500 de tone de aur extrase în 166 de ani pentru tezaurul Imperiului Roman, plus 25 de tăblițe cerate care documentează prima proto-bancă a Europei Centrale - astăzi sit UNESCO salvat de distrugerea prin cianurare datorită celor mai mari proteste ecologice din istoria României moderne.