Nedeile din Munții Carpați sunt cele mai vechi sărbători pastorale ale Europei - din 3.000 î.Hr., încă ținute astăzi de momârlanii din Petroșani și ciobanii din Maramureș, când mii de păstori urcă pe vârfurile munților la solstițiu pentru "contact direct cu Cerul", tradiție dacă transformată în obicei creștin.
Pe vârfurile cele mai înalte ale Carpaților, în zilele de solstițiu și echinocții, se petrec evenimente unice în Europa.
Mii de păstori coboară de pe pășunile alpine. Familiile lor urcă din văi cu carele cu boi. Toți se adună în piețe improvizate de pe creste sau în poenile montane.
Acestea sunt nedeile - cele mai vechi sărbători pastorale ale Europei. Documentate de antropologi din 3.000 î.Hr. Încă ținute astăzi în secolul XXI.
Etimologic - "nedeie" din slavă "ne-delati" (a nu lucra). Sărbătoare în care orice muncă este interzisă. Tradiție pre-creștină păstrată prin sincretism religios cu ortodoxia.
Locuri principale - Munții Vrancei, Munții Sebeșului, Munții Țarcu, Munții Parâng, Munții Apuseni, Munții Maramureșului. Plus zona "momârlană" din Valea Jiului (Petroșani).
Conform antropologului Romulus Vulcănescu (1912-1999) - cel mai mare specialist al folclorului românesc - nedeile sunt "ritualuri ce implică urcări pe munți pentru contact direct cu Cerul, precum și oficierea de rugăciuni".
Era moștenirea daciei pre-creștine. Sărbători solare. Cu rugăciuni către Zalmoxis - zeul suprem al dacilor. Apoi creștinizate sub Sfântul Ilie (sărbătoarea oficială - 20 iulie).
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna pentru un păstor din Munții Vrancei, în vara lui 1750, să-și ducă turma de 200 de oi pe poiana Cocoșelu pentru "Nedeia de Sântilia" de 20 iulie, să întâlnească 50 de alți păstori care făceau același pelerinaj de generații, să consume miel fript împreună, să joace hora carpatică, să-și aranjeze căsătoriile copiilor între satele îndepărtate - era cea mai mare formă de socializare montană a Europei pre-moderne.
Cele mai cunoscute nedei moderne:
- "Nedeia Mocănească" - Sântilia, Valea Zânelor (Covasna), 20 iulie
- "Nedeia Maieriștilor" - Râmeț, Apuseni, 8 septembrie
- "Nedeia Apușenilor" - Munții Apuseni, 24 iunie (Sânziene)
- "Nedeia de la Polovragi" - Gorj, 8 septembrie
- "Sărbătoarea Junilor" - Brașov, prima duminică după Paști
- "Nedeile momârlănești" - Petroșani, diverse date
Activitățile tradiționale - sistematice. Hora carpatică - dansul circular cu 50-100 de participanți simultan. Cântece pastorale. Doina ciobănească. Concursuri de aruncat cu coasa și pumnale.
Mâncarea - obligatoriu specifică. Miel fript la proțap. Bulz de mămăligă cu brânză de burduf. Pastramă de oaie. Plus țuică de prune și must de struguri.
Schimburile matrimoniale - tradiție continuă. Părinții din satele îndepărtate își aranjau căsătoriile copiilor la nedei. Erau singurele ocazii când tinerele și tinerii din diverse văi se întâlneau.
Practica - documentată din secolul XVIII. Mai târziu - în secolul XIX, devine fenomen sistematic. Era cea mai veche formă de "rețea socială" matrimonială a Europei.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru o fată tânără de 18 ani din satul Voineasa (Vâlcea), în iulie 1800, să fie luată de părinți la Nedeia de Sântilia pe vârful Munților Lotrului, să întâlnească pentru prima dată în viața ei un tânăr cioban din Salatrucu (Argeș), să fie cerută în căsătorie după 3 ore de cunoaștere și să se mute în satul îndepărtat pentru toată viața - era exact mecanismul care a păstrat diversitatea genetică a populațiilor montane românești 5.000 de ani.
Momârlanii - cei mai dedicați practicanți. Comunitatea momârlană din Valea Jiului (Petroșani, Lupeni, Petrila, Vulcan) - urmași direcți ai dacilor liberi (carpii) care nu s-au amestecat cu romanii.
Tradiția lor pastorală - cea mai veche și cea mai bine păstrată din România. Limbă specială - cu cuvinte dacice arhaice. Costumul tradițional - identic cu cel din columna lui Traian.
Nedeile momârlănești - cele mai pure. Cu ritualuri care nu se mai practică nicăieri altundeva. Aprinderea focurilor pe vârfuri (vechi solstițiale). Strigarea peste văi cu tulnice și buciume (instrumente dacice).
Conform istoricilor - momârlanii au păstrat cele mai vechi forme religioase din întreaga Europă. Plus practicile cele mai apropiate de mitologia getă originală.
Sărbătoarea "Sântilia" - 20 iulie - cea mai mare nedeie. Coincide cu sărbătoarea ortodoxă a Sf. Ilie. Dar conținutul - pre-creștin pur.
Originea daceric - Tatăl Soarelui. Sf. Ilie - "moștenitorul" creștin al cultului solar dacic. La 20 iulie - ziua când Soarele "stăpânește deplin" peste pământ.
Locul de desfășurare actual - Valea Zânelor (Covasna). Coboară 200-300 de păstori din munți. Plus 5.000 turiști. Plus 50 de orchestre populare.
Eveniment cultural - cu Casa de Cultură Covasna și Ministerul Culturii. Filmat de TV. Transmis live. Devenit obiectiv turistic important.
În tradiția momârlanilor din Petroșani - mai pură. Nedeile lor nu sunt evenimente turistice. Sunt ritualuri locale autentice. 200 de păstori cu familiile. Niciun turist. Nicio cameră de filmat.
UNESCO - tradiția nedeilor pastorale carpatice este în procesul de candidat pentru lista patrimoniului mondial imaterial. Cercetările antropologice - confirmă originea dacică pre-creștină de 5.000 ani.
Astăzi, când mergi cu mașina pe Transalpina și treci pe lângă poiana Cocoșelu sau Valea Zânelor în zilele de "Sântilia" (20 iulie), e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, în aceste pajiști carpatice, păstorii români țin de 5.000 de ani aceleași sărbători solare pre-creștine, devenite acum sărbători ortodoxe oficiale sub Sf. Ilie.
Iar când vezi un cioban momârlan din Petroșani sunând cu tulnicul pe vârful Munților Parâng la asfințit, exact așa cum o făceau strămoșii săi daci 3.000 de ani în urmă - înțelegi că tradiția pastorală carpatică nu este doar o "tradiție folclorică", este una dintre cele mai vechi practici religioase încă active ale Europei.
Cele mai vechi sărbători pastorale active ale Europei - 5.000 de ani de "nedei" carpatice, transmise de dacii pre-creștini prin generații succesive de păstori români, devenite astăzi atracții turistice spectaculoase, dar păstrând în mod miraculos esența rituală pre-creștină prin pelerinajul anual al miilor de păstori spre vârfurile montane pentru "contact direct cu Cerul".