În centrul vechi al Brașovului, în Cartierul Românesc, în casa familiei Mureșenilor, se petrece pe 12 martie 1838 un eveniment istoric.
George Barițiu - tânăr profesor român de 26 de ani, născut la Jucu de Jos (Cluj) în 1812 - publică primul număr al ziarului "Gazeta de Transilvania".
Era prima publicație jurnalistică românească modernă din Marele Principat al Transilvaniei. Cu 23 de ani înainte de apariția primului ziar din Țara Românească ("Curierul Românesc", 1829).
Tipărirea - la tipografia germană Johann Göt din Brașov. Sub cenzura austriacă a Imperiului Habsburgic. Cu autorizație oficială pentru a publica "informații utile pentru românii din Transilvania".
În aceeași zi - apare și suplimentul literar "Foaia pentru minte, inimă și literatură". Primul ziar literar românesc din toate timpurile.
Deviza ziaristică a lui Barițiu - "Deșteaptă-te, române!" (cu 10 ani înaintea poemului lui Andrei Mureșanu cu același nume, care va deveni Imnul național).
Tirajul inițial - 100 exemplare. Distribuit prin contrabandă în Țara Românească și Moldova. Trecut peste munți de prietenul Iosif Romanov, librar la Sibiu.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna în 1838 ca tânărul Barițiu să publice articole în limba română sub cenzura austriacă, riscând să fie închis, dezbătând interesele politice ale românilor din Imperiul Habsburgic, distribuind ziarul prin contrabandă peste Munții Carpați - era cea mai mare provocare jurnalistică a Estului Europei.
Conținutul - revoluționar pentru epocă. Articole politice despre situația românilor din Transilvania. Educație în limba română. Istorie națională. Literatură populară.
Plus traduceri din ziarele germane (Siebenbürger Wochenblatt). Plus relatări despre evenimentele din Țara Românească și Moldova (cu un decalaj de 2-4 săptămâni datorită distanței).
Apariție - inițial săptămânal. Apoi bisăptămânal. În anii 1850-1870 - cotidian. Cu pauze impuse de cenzura austriacă în 1849-1850 (după Revoluția de la 1848).
Numele a evoluat - "Gazeta de Transilvania" (1838-1849), "Gazeta transilvană" (3 ianuarie 1849), "Gazeta Transilvaniei" (1 decembrie 1849-1945).
Andrei Mureșanu - redactor secund. Sosește la Brașov pe 8 aprilie 1838 (la o lună după lansarea ziarului). Devine cel mai apropiat colaborator al lui Barițiu. Va scrie aici poemul "Răsunet" (21 iulie 1848) - viitorul Imn național al României.
Colaboratorii principali - elita intelectualității românești ardelene a sec. XIX. Timotei Cipariu (canonic blajean). August Treboniu Laurian. Alexandru Papiu-Ilarian. Damaschin Bojincă. Plus din Țara Românească - Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi.
Plus alți colaboratori celebri - Ion Pop-Reteganul, Gheorghe Bogdan-Duică, Ioan Slavici. Era cea mai elită publicistică românească din întreaga lume românească a secolului XIX.
Revoluția 1848 - momentul cel mai dramatic. Barițiu se implică direct în revoluția transilvăneană. Gazeta - devine vocea oficială a românilor ardeleni.
Aurel Mureșanu (fiul lui Andrei) - directorul ziarului între 1877-1909. Era nepotul prin alianță al poetului Andrei Mureșanu. Continua linia Mureșenilor.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru Aurel Mureșanu în anii 1890 să conducă "Gazeta Transilvaniei" la Brașov sub Imperiul Austro-Ungar, să comente Memorandumul românilor (1892), să apere drepturile a 3 milioane de români ardeleni împotriva Vienei și Budapestei - era cea mai eroică perioadă a jurnalismului românesc.
Procesul Memorandumului - 1894. Aurel Mureșanu este arestat pentru "trădare de patrie" datorită articolelor din Gazeta. Condamnat la 2 ani închisoare. Eliberat în 1896 prin grațierea împăratului Franz Josef.
Cel mai dramatic moment - 1907. Răscoala țăranilor români este reprimată brutal de armata română. Aurel Mureșanu - publică în Gazeta cifrele reale (11.000-18.000 morți). Cenzura ungară - confiscă numerele.
Mureșanu - moare la Brașov pe 20 iunie 1909. Cu un nou proces de "trădare de patrie" încă în desfășurare pentru numărul jubiliar din 1908.
Elena Mureșanu (soția lui Aurel) - preia conducerea ziarului. Între 1909-1911, devine prima femeie manager al unui ziar românesc. Excepție istorică.
Sfârșitul comunist - 1945-1989. Comuniștii închid "Gazeta Transilvaniei" în 1945. Patrimoniul confiscat. Înlocuită cu ziarul comunist "Drum Nou" (1949).
Revoluția 1989 - resuscitare. Gazeta reapare în decembrie 1989. Inițial - ca instrument al Frontului Salvării Naționale. Apoi - jurnal independent.
Sfârșitul definitiv - 2009. Criza economică globală. Vânzările scad dramatic. Editura intră în faliment. Pe 31 decembrie 2009, "Gazeta de Transilvania" încetează definitiv să apară.
Era ultima zi din viața celei mai longevive publicații românești. 171 de ani de continuitate (cu pauza comunistă 1945-1989). Niciun alt ziar românesc nu a depășit acest record.
Arhiva - salvată. Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov - păstrează toate numerele Gazetei. Digitalizarea - în curs în 2025. Toate articolele - vor fi disponibile online pentru istorici.
Pe 10 septembrie 2012 - Banca Națională a României pune în circulație o monedă comemorativă de aur cu valoarea nominală de 100 lei, cu chipul lui George Barițiu - recunoaștere oficială a importanței istorice.
Astăzi, când treci pe lângă Casa Mureșenilor din centrul vechi al Brașovului și vezi statuia lui George Barițiu sculptată în marmură albă în piațeta principală, e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, în această clădire modestă, în 1838 se publica primul ziar românesc al Transilvaniei sub cenzura austriacă, riscul total al închisorii pentru "propagandă antihabsburgică".
Iar când te gândești că "Gazeta de Transilvania" a apărut continuu 171 de ani - din 1838 până în 2009 - dovedind că un proiect cultural visat de un tânăr profesor român de 26 de ani poate să supraviețuiască 4 imperii (Habsburg, Austro-Ungar, Comunist, Capitalist post-1989) - înțelegi că cele mai puternice instituții ale României nu sunt cele oficiale ale statului, ci proiectele intelectualilor români care au crezut în limba și cultura proprie.
Cea mai longevivă publicație din istoria românească - "Gazeta de Transilvania" 1838-2009 - 171 de ani de jurnalism continuu, supraviețuind cenzurii austriece, ungare, comuniste, dispărând în final din cauza modernizării digitale care a transformat presa scrisă într-o relicvă a trecutului.