În primăvara anului 1821, Țara Românească fierbea. Tudor Vladimirescu ridicase pandurii și pornise o mișcare care promitea ceva aproape imposibil pentru vremea aceea: sfârșitul abuzurilor fanariote și dreptate pentru oamenii de rând. Era privit de mulți ca un salvator. Dar în umbră, se desfășura un joc politic mult mai periculos.
Tudor colaborase inițial cu Eteria, organizația secretă grecească ce pregătea eliberarea Greciei de sub otomani. Liderii greci aveau nevoie de sprijin militar și de haos în Balcani pentru a-și începe revoluția. Doar că Tudor avea propriile sale planuri. El nu voia un război total cu Imperiul Otoman, ci reforme pentru români și păstrarea țării departe de distrugere.
De aici începe misterul.
În timp ce armatele otomane se apropiau, grecii au început să îl suspecteze pe Tudor că negociază pe ascuns cu turcii. Unii istorici spun că încerca doar să salveze Bucureștiul și populația civilă. Alții cred că devenise incomod pentru planurile Eteriei. Cert este că foștii săi aliați au decis că trebuie eliminat.
A fost arestat prin trădare, în tabără, fără luptă. Dus la Târgoviște. Interogat. Umilit. Apoi ucis în secret.
Dar ce s-a întâmplat cu trupul lui Tudor Vladimirescu rămâne și astăzi neclar. Unele relatări spun că ar fi fost aruncat într-o fântână. Altele vorbesc despre o execuție brutală și dispariția completă a corpului pentru a nu deveni simbol. Nici până azi nu există un mormânt cert al celui care a aprins una dintre cele mai importante revolte din istoria românilor.
Iar poate cel mai tulburător lucru este altul: omul care a ridicat poporul împotriva nedreptății a sfârșit nu din cauza dușmanilor declarați, ci din cauza propriilor „prieteni”.
A fost Tudor Vladimirescu un idealist naiv prins într-un joc prea mare pentru vremea lui… sau un lider care știa exact cât de periculos devenise pentru toți cei din jur?