Ultimul rege al dacilor a deviat un râu întreg ca să-și ascundă tezaurul - 165 tone de aur și 331 tone de argint - pe care un trădător le-a vândut romanilor pentru viața lui.
În anul 106 d.Hr., undeva în Munții Orăștiei, în apropierea cetății Sarmizegetusa Regia, se desfășura una dintre cele mai spectaculoase operațiuni militare ale lumii antice. Regele Decebal al Daciei, ultimul mare conducător al strămoșilor noștri, conducea personal devierea albiei râului Sargeția (identificat de istorici cu actualul Strei) cu ajutorul a sute de prizonieri romani capturați. Sub apele râului dirijate temporar pe alt curs, săpa o groapă imensă unde avea să ascundă tezaurul regal al Daciei - 165.000 kg aur și 331.000 kg argint, conform consemnării istoricului grec Dio Cassius. Era cea mai mare operațiune de ascundere a unei comori din întreaga istorie antică - și avea să se transforme în cea mai mare descoperire arheologică a Imperiului Roman.
Totul începuse cu Războaiele Dacice declanșate de împăratul Traian. Primul Război Dacic (101-102) a forțat pe Decebal să accepte termeni de pace umilitori - Dacia devenea regat client al Romei. Dar Decebal nu era omul care să accepte servitutea. În 105, a încălcat tratatul, a atacat fortificațiile romane din Banat și a executat ofițeri romani trimiși să verifice respectarea armistițiului. Răspunsul lui Traian a fost devastator. Pe 4 iunie 105, împăratul Romei pleca personal din capitală în fruntea celei mai mari armate construite vreodată de Imperiul Roman pentru o singură campanie - 13 legiuni complete (peste 100.000 de soldați), 50.000 de auxiliari, 75.000 de cai. Pentru prima dată în istoria romană, peste un sfert din toate forțele militare ale imperiului erau trimise împotriva unui singur dușman.
Decebal vedea sfârșitul venind. În iarna 105-106, în timp ce armatele romane construiau noul pod de piatră peste Dunăre la Drobeta (capodopera lui Apollodor din Damasc - cel mai lung pod al lumii antice până în secolul XVIII), regele dac își pregătea ultima măsură de protecție. Tezaurul regal al Daciei - acumulat de generații întregi de regi daci din minele aurifere ale Munților Apuseni (Roșia Montană, Brad-Barza), din comerțul cu Imperiul Roman, din bijuteriile capturate în luptele cu sciții și sarmații - trebuia ascuns. Era prea mare pentru a fi transportat. Era prea valoros pentru a fi lăsat la îndemâna romanilor. Soluția găsită de Decebal era genială și brutală.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna în vara anului 106 d.Hr. să fii unul dintre prizonierii romani forțați să sapi sub albia râului Sargeția pentru a îngropa tezaurul regelui dac, știind că la sfârșitul muncii vei fi măcelărit pentru a păstra secretul - exact aceasta a fost cea mai mare operațiune de ingineriere militară clandestină din istoria antică, descrisă în detaliu de istoricul Dio Cassius în "Istoria Romană".
Tehnica folosită de Decebal a fost extraordinar de elaborată. Sute de prizonieri romani au săpat un canal lateral care a deviat temporar apele Sargeției pe un nou curs. Albia originală - rămasă uscată. Au fost săpate mai multe gropi adânci în albia uscată, distanțate la aproximativ 2,2 km unele de altele (o leghe romană), începând de la 2,2 km sud de localitatea Calanicum (actuală Călan, județul Hunedoara). În fiecare groapă - 500-700 kg aur plus 500-700 kg argint, ambalate în lăzi grele de stejar înmuiate în ceară pentru rezistență la umiditate. Plus obiecte rituale - statui din aur, bijuterii regale, coroane, ceremoniale dacice. Plus haine și obiecte personale - depozitate în peșteri din apropiere. Totul - acoperit cu pietre rotunde și pământ. Apoi - apele Sargeției redirijate în albia originală.
Pe 11 august 106, după 2 ani de războaie devastatoare, Decebal s-a sinucis în munți pentru a evita capturarea. Tăindu-și gâtul cu propriul jungher, regele dac scăpa de umilirea care-l aștepta la Roma - Triumful imperial al lui Traian, defilare ca prizonier prin oraș, urmată de execuție publică. Capul lui Decebal și mâna sa dreaptă au fost tăiate de cavalerul roman Tiberius Claudius Maximus și aduse împăratului Traian la Ranisstorum. Capul a fost trimis la Roma și aruncat pe Treptele Gemoniilor (locul de expunere publică a cadavrelor criminalilor) - umilirea finală a regelui dac. Scena este reprezentată în detalii impresionante pe Columna lui Traian de la Roma, monumentul de 30 metri înălțime ridicat în 113 pentru a celebra victoria asupra dacilor.
Tezaurul rămânea ascuns sub Sargeția. Nimeni dintre supraviețuitorii daci nu cunoștea exact locul - Decebal îi măcelărise pe toți prizonierii care lucraseră la operațiune. Romanii cuceriseră capitala Sarmizegetusa Regia, dar nu găsiseră tezaurul. Părea pierdut pentru totdeauna. Pentru câteva luni, Traian a căutat sistematic prin munți. Săpături la fiecare cetate dacică. Interogatorii brutale ale localnicilor. Răsplată oferită oricui ar fi avut informații. Toate - fără rezultat. Apoi, brusc, situația s-a schimbat. Un singur om scăpase de masacrul lui Decebal - omul care făcea legătura între rege și tezaur.
Te-ai întrebat vreodată cum era să fii Bicilis, "tovarășul" lui Decebal, în iarna anului 106 d.Hr., capturat de romani și interogat în privința tezaurului regal, să știi că poți să-ți cumperi viața vânzând cea mai mare comoară a strămoșilor tăi sau să mori cu secretul în mormânt - exact aceasta a fost cea mai mare trădare din istoria antică românească, descrisă de Dio Cassius în propriile cuvinte: "Bicilis, un tovarăș al său care cunoștea cele întâmplate, fu luat prizonier și dădu în vileag toate acestea".
Identitatea lui Bicilis rămâne misterioasă. Cronicarii romani nu oferă detalii despre el - rang, vârstă, relația exactă cu Decebal. Era un nobil dac apropiat regelui? Un consilier? Un membru al gardei personale? Un comandant militar? Sau chiar un sclav privilegiat care servise familia regală? Singurul lucru cert - știa locația exactă a gropilor cu tezaur. Capturat de soldații Legiunii a VII-a Claudia (legiunea cu sediul la Viminacium, actualul Kostolac din Serbia), a fost interogat de medicul personal al lui Traian, Statilius Crito din Heraclea Pontica. În "Memoriile Bellice" (lucrare pierdută, citată de istoricii ulteriori), Crito descrie modul în care Bicilis a "deslușit" treptat informația - probabil sub tortură sau cu promisiunea libertății. La final, a indicat exact locațiile.
Recuperarea tezaurului a fost la fel de spectaculoasă ca ascunderea sa. Soldații Legiunii a VII-a au deviat din nou apele Sargeției - de această dată cu inginerii militari romani profesioniști, nu cu prizonieri amatori. Albia uscată a fost săpată sistematic. Lăzile au fost descoperite una câte una. Conform descrierii lui Statilius Crito, lăzile erau atât de grele încât a fost nevoie de 10 cai pentru a trage fiecare ladă în sus pe rampele construite special. Operațiunea de recuperare a durat săptămâni întregi. La final - cifrele finale consemnate de istoricul bizantin Ioannes Lydus (sec. VI), bazate pe sursele lui Crito: 165.000 kg aur (165 tone) și 331.000 kg argint (331 tone). Plus obiecte rituale, statui, bijuterii regale - cantități incalculabile.
Impactul economic al tezaurului asupra Imperiului Roman a fost cataclismic. La cursul antic - 1 kg de aur valora aproximativ 1.000 de denari romani de argint. 165 tone aur = 165 milioane denari de aur. Plus 331 tone argint la cursul direct = încă 200 milioane denari. Total - peste 365 milioane denari romani, echivalentul a 1,5-2 miliarde sesterți. Pentru context - bugetul anual al întregului Imperiu Roman în 106 d.Hr. era de aproximativ 800 milioane sesterți. Tezaurul lui Decebal reprezenta 2-3 ani de buget imperial roman complet! Era una dintre cele mai mari pradă de război din istoria antică.
Cum a folosit Traian acest tezaur fabulos? În primul rând - reducerea taxelor pentru toți cetățenii Imperiului Roman cu 50%, conform cronicilor romane. Bonusuri uriașe pentru soldații care luptaseră în Dacia. Construcție masivă de monumente publice - Forul lui Traian la Roma (cel mai mare for imperial), Bazilica Ulpia, Piața lui Traian, Templul lui Traian, Columna lui Traian (înălțată în 113), Termele lui Traian. Distribuții de bani publici populației din Roma (congiarium) - cea mai mare distribuție din istoria romană. Construcția Portus Romae (portul mare de la Ostia). Construcția Via Traiana (drum imperial care lega Roma de Brindisi). Reducerea cu 30% a impozitului pe pământ. Plus organizarea Triumfului celor mai impresionante 123 zile de jocuri publice și gladiatorice din istoria romană (10.000 de gladiatori, 11.000 de animale sălbatice ucise în arenă) între iulie 107 - noiembrie 107.
Era epoca de aur a Imperiului Roman datorată direct aurului dacic. Pliniu cel Tânăr a scris în "Panegyricul lui Traian" - "Cum am putea să nu credem că Traian este protejat de zei, când vedem cum imperiul se umple de bogățiile pe care nimeni nu le-a mai văzut?". Era exact bogăția dacilor care a transformat Imperiul Roman din puterea regională în super-puterea mondială a secolului II d.Hr. Pax Romana - perioada de pace și prosperitate maximă - a început de fapt cu cucerirea Daciei și recuperarea tezaurului lui Decebal. Ironic - cea mai mare epocă a Romei a fost finanțată de aurul românilor.
Soarta lui Bicilis nu este consemnată în surse. Probabil a fost ucis după ce s-a folosit de el - "trădătorii nu sunt răsplătiți, doar folosiți" era principiul roman. Numele său a rămas în istorie doar ca simbol al trădării ultime - "trădător ca Bicilis" a devenit expresie în Daco-Romania medievală și ulterior în România modernă. Cronicarii antici sunt unanim acuzatori - "ungratitudine ascunsă", "vânzător de comori sfinte", "om fără patrie". Dar paradoxal - Bicilis este și omul care a îmbogățit Imperiul Roman, finanțând dezvoltarea civilizației romane care, la rândul ei, prin colonizarea Daciei, avea să stea la baza formării poporului român. Trădătorul Bicilis - părintele indirect al românilor.
Misterul nu s-a încheiat în 106. Cercetările arheologice moderne (1540-1759) la Sarmizegetusa Regia au mai recuperat 700 kg aur - dovada că tezaurul nu fusese complet găsit de romani. În secolul XIX, în 1845-1846, "undeva în Ardeal" s-au găsit încă 165 kg aur, conform surselor vieneze. Specialiștii moderni - Hadrian Daicoviciu, Constantin Preda, Mihail Macrea - susțin că nu exista doar un singur tezaur dacic, ci mai multe ascunzișuri. Tezaurul lui Decebal era cel mai mare, dar nu singurul. Brățările dacice de aur descoperite la Sarmizegetusa Regia după 1990 (24 brățări spiralate, total peste 30 kg aur) sunt astăzi în Muzeul Național de Istorie din București - dovada vie că aurul Daciei încă mai apare după 1.900 de ani.
Astăzi, când treci pe lângă râul Strei (vechea Sargeția) lângă Călan, județul Hunedoara, e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, sub albia râului, a stat ascuns timp de 2 ani cel mai mare tezaur al lumii antice, că un singur om - Bicilis - a vândut Romei aurul strămoșilor noștri pentru a-și salva propria viață, că Imperiul Roman a fost reconstruit timp de un secol pe banii dacilor jefuiți de Traian. Iar când vezi astăzi Columna lui Traian la Roma cu cele 124 de scene sculptate care narează cucerirea Daciei și momentul recuperării tezaurului - cu chipul lui Decebal sinucigându-se în munți și soldații romani extrăgând lăzile cu aur - înțelegi că povestea Sargeției nu este doar o legendă - este episodul perfect care arată cum geniul tactic al unui rege dac, măreția unei civilizații preistorice și trădarea unui singur om au schimbat pentru totdeauna cursul istoriei europene. Tezaurul lui Decebal - cel mai mare aur al lumii antice, ascuns de români, vândut de român, folosit de romani să construiască Roma. Iar peste secole, exact aceeași Romă va trimite legionari și coloniști care vor da naștere României moderne. Cercul perfect al istoriei - rotit de aurul ascuns sub un râu din Hunedoara.